Să fii părintele de care copiii tăi au nevoie nu e treabă ușoară pentru că presupune să lucrezi cu tine în loc să cauți să îi modelezi pe ei ca să se încadreze în niște tipare stabilite cândva de cineva, tipare transmise de la o generație la alta. Eu am început să înțeleg treaba asta abia când eram însărcinată cu Sara. Atunci am fost pregătită să văd lucrurile altfel, să îmi pun întrebări mai bune și să am curajul să și răspund la ele.
Sunt 8 ani și jumătate de când sunt mamă și aproape 4 de când sunt mamă de doi copii. În fiecare zi știu un pic mai multe și sunt conștientă în același timp de cât de puține știu de fapt.
Să evoluezi ca părinte pentru mine înseamnă să evoluezi ca om, să devii tot mai prezent, să faci eforturi conștiente de a sta cât mai puțin pe pilot automat, de a-ți asuma responsabilitatea pentru alegerile tale. E un antrenament continuu și sunt cel puțin 8 mușchi care se cer lucrați zi de zi.
Mușchiul indiferenței la părerile celorlalți – Nu contează dacă ai nevoie sau nu, oamenii au sfaturi. Chiar dacă cele mai multe sunt bine intenționate, nu ai nicio obligație să le aplici. Absolut orice ai alege să faci se vor găsi și oameni pro și contra. Întotdeauna.
Mușchiul încrederii în sine
(...)
Citește mai mult pe cristinaotel.ro
