Multă lume îmi spune că sunt o mamă foarte bună. Primesc complimentul, mulţumesc însă sunt conştientă că nu pentru toţi a fi o mamă bună înseamnă acelaşi lucru. Cred că oamenii admiră la mamele din jur ceea ce nu au primit de la mamele lor, ceea ce şi-ar fi dorit să aibă şi nu au avut.
Unii poate şi-au dorit să fi petrecut mai mult timp cu mama, alţii din contră să le fie oferită mai multă libertate, unii poate şi-au dorit ca mama să le facă prăjituri, alţii că mama să fie mai comunicativa cu ei. Ce înseamnă de fapt o mamă bună? Dincolo de imaginea clasică deja a mamei ciufulite ce ţine într-o mână tigaia, în altă copilul, sub picior aspiratorul şi la ureche telefonul mobil , în primul rând o mamă bună trebuie să fie bună în percepţia copilului ei, nu în percepţia vecinilor, a învăţătoarei, a neamurilor sau a soţului.
Când te uiţi la copilul tău şi îl vezi că te priveşte cu admiraţie şi îşi doreşte să fie ca tine, să facă ce faci tu, atunci ştii că eşti cu siguranţă o mamă bună. Copilul caută binele, frumosul, fericirea, el nu îşi va alege ca model decât ceva ce merită iubit. El râde din toată inima şi îşi doreşte ca şi tu, mama lui,să râzi, să îţi fie bine. Şi aşa cum tu eşti fericită când el râde, aşa şi el, se bucură când te vede fericită.
O mamă bună e o mamă fericită. Optimistă. Care caută mereu partea pozitivă şi zi de zi îi arătă lumea puiului ei prin geamuri colorate de ea însăşi. O mamă bună ştie cum să dea medicamentul amar, chiar când medicamentul înseamnă o mustrare sau o veste neplăcută. Întotdeauna cu o linguriţă de miere. O mamă bună îl transformă şi pe balaurul cu şapte capete în creatura prietenoasă şi pe colegii cei răi de la şcoală în broaşte comediante şi pe bătăuşul din parc în sperietoare de ciori. O mamă bună oferă nu numai bomboane ci şi variante, îi oferă copilului putere şi cum altfel decât lăsându-l pe el să aleagă?
Şi aşa copilul dintr-odată devine un Mic Prinţ sau o Mică Prinţesă care, mândru de coroană lui, va învăţa să ia decizii ale căror urmări le va trăi pe pielea lui. O mamă bună explica tot timpul, deşi uşor i-ar fi să fie categorică şi să ordone. Şi totuşi alege calea mai grea, aceea de a explica de ce şi cum şi când.O mamă bună îşi responsabilizează copilul şi îi cere să o ajute la treburile casei după ce ea l-a ajutat la teme. Îl lasă să îşi facă singur ghiozdanul,chiar dacă e cu capul în nori şi îşi va uita cu siguranţă acasă un caiet sau stiloul,să se încalte singur, chiar dacă durează mai mult, să îşi aleagă hainele pentru a doua zi, chiar dacă alege un tricou vechi sau o rochie pătată, să se arunce în noroi ca apoi să îşi cureţe singur ghetele, să mănânce prea mult ca apoi să îl doară burtă,să tragă pisica de coadă chiar dacă se alege cu zgârieturi.
Da, multe mame fac toate astea şi încă multe altele dar sunt atât de multe care aleg să îşi protejeze copilul la modul exagerat. O mamă bună îşi pune copilul mai presus de orice şi de oricine fără însă a se neglija pe ea însăşi. Asta e o treabă extrem de delicată şi de grea. O mamă bună îşi permite să fie om,să fie văzută cu garda jos,când e tristă,furioasă,o mamă bună tipa uneori la copil, o mamă bună îşi cere iertare, o mamă bună are voie să greşească şi are voie să îşi înveţe copilul să fie om! Să îşi arate slăbiciunile în faţa celor care îl iubesc şi să nu îi fie ruşine să ceară un sfat sau un ajutor.
Deocamdată pentru copiii mei încă nu am ajuns un idol. Sau poate nu am aflat eu. Nu m-am simţit admirată cu colţul ochişorului de vreunul din ei sau cel puţin nu îmi aduc aminte şi niciunul dintre ei nu şi-a exprimat până acum dorinţă că vrea să fie ca mine când va creşte mare.Dar nu mă deranjează asta. Am încercat să fac să fie cât mai bine pentru ei şi am să o fac în continuare pentru că aşa simt, aşa trebuie,altfel nu se poate. Nu sunt poate un model pentru ei, m-am arătat lor cu toate slăbiciunile şi puterile mele şi am încercat să vorbim mult,c ât mai mult, despre orice. Copiii mei nu se uită la mine de jos în sus şi nici de sus în jos.
(...)
Citește mai mult pe mamidetrei.wordpress.com!
