„De ce nu închizi uşa?” Strigă soţul meu la mine în timp ce intra pe uşa de la baie şi eu, evident, eram înauntru. Strig şi eu, frustrată că tot timpul cineva are nevoie de mine chiar şi când merg la toaletă. De data asta, în loc să mormăi ceva şi să-i trântesc uşa, ma uit la el pentru o clipă şi mă întreb: De ce nu închid uşa la baie?
Trebuie să mă gândesc puţin la asta, pentru că nu mai am o scuză. Copiii mei au crescut acum, nu mai sunt copii mici şi nici bebeluşi. Cel mai mic dintre pici are 4 ani acum şi este perfect capabil să dea foc la casa în timp ce eu fac duş.
Totuşi, acum, când mă gândesc la asta (şi ştiu... asta gândeşte şi cineva care acum este aşezat pe toaletă): Eşecul meu de a închide uşa la baie nu este despre acest moment. Acest moment reprezintă acumularea multor momente din viaţa mea petrecută ca părinte acasă având grijă de 4 copii mici.
Acest moment reprezintă supravieţuirea, dragi mămici.
Timp de 10 ani în care am fost persoana responsabilă a 4 vieţi, am învăţat regula nr. 1 a părinţilor: Lucrurile rele se întîmplă când mama este la baie.
Sigur, poate că am început cu optimism călătoria mea maternă, dar asta s-a schimbat în momentul în care eram singură acasă cu copilul şi trebuia să folosesc toaleta. Atunci mi-am dat seama rapid că regulile normale ale vieţii nu se mai aplică la mine. Aveam atunci un singur conducător al vieţii mele şi ea cântărea mai puţin de 8 kg. În mod evident, cea mai bună soluţie pentru a-mi păstra corpul curat şi a mirosi ca un om normal a fost să las uşa deschisă la baie să o pot avea pe fiica mea la vedere, în caz de se întâmplă ceva...
La al 4-lea copil, deja am aplicat politica „uşa la baie veşnic deschisă”.
Eh, uite aşa a început. Am decis în cele din urmă că este mai uşor să las uşa la baie deschisă tot timpul. Am încercat să intru cu copilul în baie, dar începea să plângă. M-am gândit că, totuşi, pot lăsa uşa deschisă şi o pot supraveghea.
Bineînţeles, dacă îi era foame, lăsam uşa deschisă. Dacă venea cineva între timp să o sufoce şi camera nu a reuşit să înregistreze scena?
În plus, daca ar avea nevoie de mine, sunetul vocii mele ar linişti-o uşor... de unde stau eu pe toaletă. Nu râde, pentru că şi tu dacă eşti mamă, cu siguranţă ai făcut asta.
Citeşte şi: 13 lucruri care se vor schimba în viaţa ta după ce vei deveni părinte
Din păcate, acestea sunt gânduri reale care au trecut prin mintea mea. Era mult mai uşor să-i am pe toţi copiii la vedere, unde ştiam că nimeni nu încearcă să-i alerge pe afară, să se bage în cuptor sau să picteze pereţii cu fecalele lor (nu mă întreba daca este vorba de un exemplu real, ok?).
Odată cu venirea pe lume a copilului cu nr. 4, îmi îmbrăţişam pe deplin politica de baie cu uşa deschisă. Alăptat un bebeluş, dus gustări copilului, răspuns la toate întrebările arzătoare pe care copiii mei mai mari brusc mi le adresau pentru că na, nu te joci cu curiozitatea picilor … practic, m-am resemnat la o singură regulă importantă în viaţa de mamă: copiii nu au nicicând nevoie mai multă de tine decât atunci când închizi uşa la baie.
Deci, dragul meu soţ, de aceea nu mai închid niciodată uşa la baie. Cred că ai putea spune că obiceiurile vechi dispar greu. Şi, poate, doar poate, mi-e greu să accept că nu mai am nevoie să închid uşa la baie.
Sursa foto: FreePik
