Sa luam un lucru grav, ca sa fie exemplul cat mai ilustrativ posibil: moartea fara motiv a bebelusilor in somn. Despre care se presupune ca s-ar intampla pentru ca s-au inecat cu propria voma. Mai grav decat atat nu se poate, e musai ca mai multi au stat si au studiat, au analizat, au cautat solutii ca sa nu se mai intample niciodata. Si apoi, odata gasite le-au imprastiat catre populatie – faceti cum va spunem noi, altfel patiti mare primejdie mare!
Principala solutie oferita acum este sa culci bebelusii pe spate. Doar asa poti sta linistit si sa nu te uiti la ei incontinuu, ca poate, cine stie, vrei sa faci un dus. Si doar nu ai vrea sa fie un dus ucigas, nu? Ai rasufla usurat daca intamplarea nu ar face ca cea mai populara carte despre cresterea bebelusilor, "Mama si copilul" de Capraru, sa nu spuna exact contrariul: este recomandat sa culci bebelusii pe burta daca vrei sa fii sigur ca nu se ineaca in propria voma! Singura diferenta este ca respectiva carte a fost scrisa prin anii 70. Si nu cred ca intre timp bebelusii s-au schimbat asa de tare.
Cu alte cuvinte, nu, nu este o stiinta exacta cum se cresc bebelusii astfel incat sa le fie bine. Nu stim nici macar in cazuri grave, in care daca am gresit o data e de ajuns. Ne dam cu parerea in toate cele care ii privesc, oricat de specialisti cu diplome ne-am considera. De fapt ar fi mare lucru sa gasesti un consens in privinta modului in care se fac lucrurile. Si atunci, cum sa le faci?
Ei bine, ultimul trend pe care l-au auzit a fost ca exista totusi ceva care da gres mai putin decat orice altceva – instinctul matern. Acesta gaseste solutii acolo unde doctorii gresesc. Si alege fara dubii cea mai buna alternativa posibila. De exemplu, eu cand nu stiam daca sa ma duc cu bebele la varsta de doua luni la mare sau e mult prea periculos instinctul a fost cel care mi-a soptit ca va fi foarte bine, chiar daca in reviste scria ca pana la varsta de 6 luni iese din discutie. Tot instictul a fost cel care m-a ajutat sa aleg intre gazda in sat la 2 mai, all inclusive in strainatate pe la Mediterana sau hotel la noi prin Mamaia. Instinctul, fara gres, ma duce unde este mai bine.
Nu as vrea sa zdruncin increderea in ele acelor mamici care cred ca au ele un sentiment special, ca sunt in comunicare directa cu universul si stiu viitorul mai ceva decat un astrolog si medicina mai bine decat doctorii, dar instintul asta nu pare ceva mai mult decat – trebuie luata o decizie, ce facem. Si toti se indreapta catre mama, ca ea are aceasta forta miraculoasa. Si ea zice, sa facem x, iar apoi se dovedeste ca tot universul a conlucrat ca x sa fie cel mai potrivit. Si pe acolo era si o marmota care invelea o ciocolata, dar cine mai avea timp sa o bage si pe ea in seama?
Lasam cam multe pe baza acestui instinct. Poate ar trebui sa mai punem in ecuatie si bunul simt si educatia si experientele prin care au trecut altii si, din pacate, o permanenta informare. Ma indoiesc ca poti asa, numai cu instinctul sa ajungi la liman. Mai ales ca, sa fim seriosi, instinctul se manifesta destul de rar si apelam la el mai ales in cazuri critice cand trebuie luata repede o decizie. Si chiar si atunci, cel mai adesea, este instinctul altora care ne salveaza.
