Fiind o mamă diagnosticată cu anxietate, m-am informat şi ştiu că este crucial să mă tratez, pentru a putea să am grijă de copilul meu. De fapt, a mă trata este crucial pentru ca eu să trăiesc, efectiv. Am aflat că tehnicile de mindufulness, exerciţiile şi medicamentaţia mă pot ţine departe de boala mea, iar acum sunt foarte fericită că am găsit aceste soluţii care chiar funcţionează, în cazul meu.
Se pare că a învăţa să îmi ţin anxietate în limite normale este una dintre „aptitudinile” pe care trebuie să le transmit mai departe, copilului meu. Şi asta pentru că un studiu recent publicat în Proceedings of the National Acadamy of Science susţine că există o componentă genetică ce stă la baza dezvoltării anxietăţii şi a depresiei. Altfel spus, anxietatea şi depresia pot fi transmise genetic. Cercetarea a stabilit că 35 % dintre nivelurile de variaţie ale anxietăţii sunt cauzate de istoricul familial. Bine, asta nu înseamnă că cel mic este sortit să sufere de această dezordine. Până acum, nu dă semne că m-ar fi moştenit şi s-ar putea să nu o facă vreodată. Cu toate acestea, va fi mai predispus să sufere de anxietate, în comparaţie cu alt copil ai cărui părinţi nu suferă de această boală.
►Citeşte şi Sarcina fără anxietate? Metode prin care te poți relaxa
„Regiunile cerebrale stimulate la stres sunt mereu aceleaşi: amigdala, centrul limbic şi cortexul prefrontal. Toate acestea funcţionează împreună şi formează ceea ce putem numi „centrul fricii”. În 9-*pentru că ajută individul să recunoască şi să evite pericolul, dar în realitate, atunci când circuitele acestor trei regiuni sunt supra-activate, apar tulburările de depresie şi de anxietate. Acesta este un mare pas în înţelegerea rădăcinilor anxietăţii moştenite, extrem de folositor în selectarea targeturilor tratamentelor, a declarat autorul principal al studiului”, Ned Kalin.
Este greu de spus dacă natura anxietăţii este moştenită exclusiv pe cale genetică. Tendinţa spre anxietate poate fi, de asemenea, învăţată. Până la urmă, ştim foarte bine despre copii că ei tind să copieze tot ceea ce văd la părinţi. De ce nu s-ar extinde acest aspect şi în cazul anxietăţii şi al depresiei? Copiii noştri învaţă să trăiască în această lume privind modul în care noi interacţionăm cu ea. Este tendinţa de a moşteni anxietatea un produs al naturii sau modul în care noi alegem să ne creştem copiii contribuie la aceasta într-o măsură mai mare decât ne aşteptăm?
►Citeşte şi Depresia antenatală. Cauze, simptome, remedii
Cel mai probabil, riscul provine din combinarea acestor doi factori. Indiferent de cauză, părerea mea este că cel mai bun lucru pe care îl pot face pentru fiul meu este să îmi continui tratamentul. Dacă mă străduiesc din răsputeri să îmi ţin anxietatea la un nivel minim, el nu va învăţa niciodată de la mine să fie anxios. Dacă el va deveni anxios din alte cauze – predispoziţie genetică sau, cine ştie, o viaţă stresantă, atunci va vedea în mine cel mai bun exemplu de a lupta cu această problemă.
Ca în majoritatea cazurilor, cel mai bun lucru pe care îl putem face pentru copiii noştri este să le oferim un exemplu. Având grijă de noi, îi vom învăţa să facă acelaşi lucru.
►Citeşte şi Depresia postnatală şi alţi pitici
Sursa: I heart itelligence
