Te-ai gândit vreodată că ai putea fi atât de obosită, încât să te doară inima?
Eu nu aş fi crezut că este posibil!
Da, în perioada în care eram gravidă toate mamele mă sfătuiau să dorm. “Dormi cât mai ai timp” sau „Te simţi obosită?Asta nu e nimic, în comparaţie cu ceea ce va urma”, auzeam la tot pasul. Acum, uitându-mă în urmă, îmi dau seama că aşa e… oboseala de mamă nu se compară cu alta.
Şi nu, nu vreau să spun că cei ce nu au copii sunt nişte leneşi , pentru că nu ar fi adevărat. Femeile sunt muncitoare şi încearcă să rezolve chiar şi treburi care nu le aparţin.
Numai că, în cazul maternităţii, vorbim despre o cu totul altă oboseală…
Vorbim despre un job de 24 de ore, 7 zile din 7… „Eşti răsplătit”, ai spune. Într-adevăr, nimic nu se compară cu ceea ce îţi poate oferi copilul tău, la schimb, singura problemă este că nu ai pauză: de masă, de somn, de odihnă, de emoţii. Când ai un copil, totul se desfăşoară pe repede înainte: dă-i să pape, schimbă-l, spală rufe, spală vase, fă curat, şterge-i nasul, tratează-ţi sânii care până şi ei rămân fără putere, ai grijă cu febra…
Iar asta nu e nimic, în comparaţie cu epuizarea emoţională.
Citeşte şi Sindromul burnout: epuizarea mamei este reală şi al naibii de brutală
Atunci când eşti mamă, ajungi la un nivel de oboseală despre care habar nu aveai că poate exista. Oricât de mult ai reuşi să dormi, eşti obosit psihic. De ce oare?
Aseară, la cină, am ţipat la copilul meu cel mare. Am ţipat atât de tare, încât l-am speriat. „Dumnezeule, chiar nu te poţi abţine să sorbi din supa aia fără zgomot?! E chiar atât de greu?!” - M-am găsit ţipând într-o linişte dureroasă. Şi nu are decât şase ani. E un copil de 6 ani care se comportă ca un copil de… 6 ani.
Mă tot gândesc la el şi la cât de tare l-am rănit, în acele momente. Şi cu cât mă gândesc mai tare la asta, cu atât mi-aş dori să dau timpul înapoi… Dar nu pot.. nu pot şi mă doare!
E de necrezut cât de multă presiune poate pune un copil pe tine, mama lui! Când e supărat, te simţi cel mai trist om din lume. Când pe el îl doare, te doare şi pe tine! Când e nervos pe cineva, simţi cum ţi se scurge şi tie venin în vene. Când se ruşinează, vrei să îl acoperi de ochii tuturor, când e necăjit de alţii, îţi vine să te transformi în Super Woman, să îi faci pe toţi să dispară.
Când copilul e fericit, totul se luminează! Când râde, îţi râde inima. Când are încredere în el, până şi tu stai mai dreaptă în faţa celorlalţi. Când sunt buni, îţi sclipesc ochii de mândrie.
Nu e de mirare că obosim! Ne epuizăm, pentru că trăim totul la dublu, la triplu, în cazul meu, care am doi copii! Simţim tot ceea ce simt şi ei şi este de-a dreptul epuizant!
Când copil este rănit de alţi copii la şcoală, simţi o durere despre care nu ai fi putut crede că există!
Obosesc.
Obosesc ori de câte ori copilul întârzie 5 minute de la locul de joacă. Nu pot decât să mă gândesc că cineva l-a luat şi nu va mai fi al meu.
Obosesc.
Obosesc ori de câte ori mă gândesc că în fiecare e cu un pas mai departe de mine. Nu va sta lângă mine o viaţă…
Obosesc.
Obosesc ori de câte ori mi se pare că nu mănâncă de ajuns. Atunci cred cu tărie că nu îl merit.
Obosesc.
Obosesc ori de câte ori… de sute de ori pe zi…
Aşa că, dragă mamă, nu te mai simţi vinovată pentru că oboseşti! Niciodată!
Poţi, în schimb, să adormi mai devreme în seara asta! Poţi mânca desertul tău preferat. Poţi merge la un salon, pentru un masaj. Pune-te în pat mai devreme şi lasă vasele în chiuvetă până mâine. Nu se va întâmpla nimic rău, crede-mă! Opreşte-te un pic, respiră şi bucură-te de copiii tăi!
Va veni o zi în care nu vei mai fi atât de obosită, dar te vei întreba unde s-a dus tot timpul vostru…
