Toată lumea vorbeşte despre depresia postnatală, ştie ce este, ştie că există probabilitatea să se întâmple şi cum se pot recunoaşte simptomele.
Însă nimeni nu vorbeşte despre o problemă mult mai răspândită – anxietatea în sarcină. Cercetătorii de la University of British Columbia au descoperit că apariţia anxietăţii severe în sarcina este de 3,4 ori mai probabilă decât apariţia depresiei.
Cercetătorii au analizat 310 femei însărcinate în perioada 2007-2010. Şi s-a dovedit că 16 procente din femeile însărcinate şi 17 procente din proaspetele mame pot să fie diagnosticate cu anxietate, conform răspunsurilor pe care acestea le-au dat la întrebările care le-au fost adresate. Comparativ, numai 4 procente din femeile însărcinate şi 5 procente din proaspetele mame pot să fie diagnosticate cu depresie.
Nichole Fairbrother, autoarea studiului, vrea să atragă atenţia că nu acordăm suficientă atenţie anxietăţii care are un impact emoţional negativ major şi ne poate strica modul în care trăim.
Desigur, toţi proaspeţii părinţi sunt cuprinşi de îngrijorare. Asta este un fapt normal. Anxietatea însă ne face să ducem aceasta îngrijorare la extreme.
De exemplu, toate mamele care au auzit de sindromul morţii subite la sugari au din când în când momente când se îngrijorează şi se duc să verifice dacă bebeluşul lor este ok în timp ce doarme. Anxietatea te face să duci această atitudine mult mai departe – de exemplu nu mai poţi dormi deloc pentru că trebuie să stai în permanentă cu ochii pe copil în timp ce acesta doarme, ca nu cumva să păţească ceva.
Anxietatea extremă are urmări negative – te izolează, îţi măreşte disconfortul de după naştere sau starea de depresie, dacă treci cumva prin ea şi are un impact negativ şi asupra legăturii dintre mamă şi bebeluş.
Nichole Fairbrother este de părere că psihologii adesea tratează depresia, când de fapt ar trebui să trateze cauza acesteia, anxietatea.
Câteva semne că ai putea să suferi de anxietate
- Te simţi ca la o cursă, nu te poţi relaxa
- Simţi că trebuie în permanenţă să faci ceva-sa speli biberoane, să speli rufe, să speli vase, să speli copilul
- Eşti foarte îngrijorat tot timpul, în legătură cu orice – a mâncat copilul suficient? Îi pun sau nu îi pun mânecă lungă?
- Ţi-e frică să rămâi în casa singur cu bebeluşul, pentru că s-ar putea întâmpla ceva grav
- Simţi nevoia să verifici lucrurile constant – am închis focul? bebeluşul mai respiră?
- Nu poţi dormi, nu poţi mânca, ai senzaţii de greaţă
- Te simţi că un animal captiv într-o cuşcă
- Ai presimţiri că se va întâmpla ceva oribil în viitor
- Simţi că ceva nu este în regulă, ai senzaţia că inebunesti
- Ţi-e frică să vorbeşti cu alţi oameni despre asta ca să nu te judece
- Te gândeşti că de acum încolo toată viaţa ta va fi aşa, că vechiul tău eu a dispărut cu desăvârşire
Dacă recunoşti o mare parte din această listă în modul tău de a gândi atunci este indicat să vorbeşti cu un specialist. Nu este nevoie să treci prin asta singură.
