Cu un copil de doi ani și altul de opt în casă cu programe de dormit și de activități diametral opuse, șansele să ai parte de un somn bun cap-coadă sunt aproape nule. Iar când scapi de acasă o noapte-două, ai face orice altceva în afară de dormit: petreci până dimineață, faceți sex (că acasă nu pupați de nicio culoare), schiezi sau te prăjeşti la soare și înoți, în funcție de sezon, vizitezi dacă ai ceva de vizitat, plus drumul de câteva ore, plus tevatura cu bagajele. Te întorci mai obosit decât ai plecat.
Așa că eu visez să merg undeva singură, doar eu și dopurile mele de urechi, într-un loc în care să nu existe tentații. De exemplu, m-aș duce la mare, acum, iarna, să văd că ninge afară și că e frig de crapă pietrele, că marea e înghețată, plaja goală și tristă, iar eu n-am altceva de făcut decât să dorm. Și când iau pauze de la somn, mănânc chipsuri cu ceapă și smântână și ciocolată cu alune din minibar și mă uit la filme siropoase din anii 90 sau la orice ușor și prost care să mă mențină adormită.
(...)
Citeşte mai mult pe ruxandraluca.ro
