De fapt, ne e greu. Foarte greu și de foarte multe ori. Dintr-o dată apartamentul în care stăm este foarte mic, patul este foarte mic, totul este vraiște, casa e plină de jucării pe care călcăm și înjurăm în gând. Diminețile înseamnă întotdeauna foarte multă fugă, multe pregătiri, agitație, nervi întinși.
Apoi ziua întreagă - o ocrotire permanentă a bebelușului. Că stau eu cu el sau mami, se întâmplă zilnic aceleași lucruri. Nu faci nimic altceva decât să ai grijă de bebe- hrană, scutece schimbate, joacă. Și credeți-mă că nu e deloc ușor. Sunt zile în care 10 mii de pași sunt foarte puțini…
Apoi seara, deși vii rupt de la muncă, e o rutină permanentă. Rutină cu foarte multă agitație. Copii de hrănit, de spălat, de îngrijit, de adormit.
Și toate astea în fiecare zi, aproape 15 ore. Zi de zi.
► Citeşte şi: Da, în casa noastră domnește haosul, dar în inimi împlinirea
Mda, cam așa arată viețile a doi părinți cu doi copii și fără ajutoare. Foarte pline și foarte agitate.
Și da, uneori, îți vine să-ți iei câmpii! Rău de tot! Să fugi în lume, să uiți de toate măcar câteva secunde. Pentru că obosești. Ești om. Nu există părinte perfect, nu există tată perfect și, cu atât mai puțin, mamă perfectă. Să nu le credeți pe cele care se laudă că ele pot, că ele nu au probleme. Pozează fericite pe insta, dar vă asigur că plâng în baie, pe ascuns.
► Citeşte şi: Mămici celebre care nu se sfiesc să recunoască: viața de mamă nu este perfectă
E ok să plângi. Viața de părinte e de cacao de multe ori.
(...)
Citește mai mult pe taticool.eu
