Văzând-o pe sora mea cum își descarcă din mașină căruciorul dublu, mă umple de un amestec de admirație și ușurare, în același timp. Îmi place faptul că mi-a oferit mai mulți nepoți, dar îmi place, de asemenea, că eu am făcut doar un singur copil.
Fiul meu este singurul copil și așa va rămâne. S-ar putea ca acest lucru să pară trist pentru unii, dar pentru familia mea este perfect.
Înainte de a rămâne însărcinată, mi-am imaginat mereu că eu cu soțul meu vom avea cel puțin 2 copii. Dar sarcina are un mod de a ne schimba corpul și, uneori, și mintea.
După ce am încercat să-l concepem pe fiul nostru, am fost foarte încântată să văd testul de sarcină pozitiv, dar imediat am început să mă simt rău, ceea ce mi-a cam luat din bucuria pe care o aveam. În conformitate cu standardele altor persoane, sarcina mea nu a fost deloc una grea – nu am fost considerată cu risc ridicat și nu am fost internată în spital, dar să fiu gravidă a fost foarte greu pentru mine.
► Citește și: Nu vreau alt copil, vreau mai mult timp cu copiii pe care îi am deja
Faptul că am hotărât să avem doar un copil, ne-a făcut mulțumiți de decizia luată, dar chiar înainte de nașterea bebelușului, oamenii au început să ne întrebe când vom face alt copil, iar celor mai mulți dintre ei nu prea le-au plăcut răspunsul nostru.
„Oh, te vei răzgândi” - a fost răspunsul primit de la majoritatea.
Chiar și propriul meu doctor a fost de partea lor.
„Când veți începe să lucrați la următorul copil?” A întrebat la scurt timp după nașterea fiului meu.
„Nu vom încerca” – i-am spus.
„De ce nu? Este piciul vostru atât de perfect de nu mai vreți altul? Lasă timpul să mai treacă, o să vă mai doriți încă un copil.”
Colegii, prietenii, familia – aproape nimeni nu a avut încredere că am decis acest lucru și toată lumea a avut o părere de spus.
„Nu este corect, are nevoie de un frate sau o soră. Va fi singur.”
„Și dacă i se întâmplă ceva? Nu veți avea alți copii.”
► Citește și: Fac al doilea copil când vreau. Dacă vreau
M-am obișnuit atât de mult cu reacțiile negative, încât atunci când o asistentă a încheiat programul de sănătate al nou-născutului, întrebând când vom începe să ne pregătim pentru un al doilea copil, deja aveam în minte o replică la fel de negativă, însă răspunsul ei a fost perfect.
„Este minunat”, a spus ea. „Îmi plac oamenii care recunosc ce este cel mai potrivit pentru ei.”
Comentariul ei m-a încurajat și a devenit deviza mea.
Ori de câte ori simțeam că cineva ne judecă pentru decizia noastră, îmi aminteam ce mi-a spus acea asistentă: recunosc ceea ce este potrivit pentru noi.
Îmi place să fiu mamă de un copil, dar cred că aș fi copleșită și nemulțumită dacă aș avea doi sau trei copii. De fapt, știu că aș fi. Ne-am oprit la un copil pentru că-mi cunosc limitele.
Da, fiul meu ar avea o experiență diferită de copiii care au frați, dar nu va fi singur. El va avea veri, colegi de clasă și prieteni.
Da, i s-ar putea întâmpla ceva, dar copiii nu sunt obiecte – un frate nu este de rezervă.
Când o privesc pe sora mea care descarcă căruciorul său dublu din mașină și își îmbracă prichindeii, este peste puterea mea să fac atât de multe lucuri deodată. Este o mamă uimitoare, dar eu mă cunosc suficient de bine să știu că aș fi fost copleșită dacă aș fi fost în locul ei. Cred că sunt o mamă grozavă având doar un singur copil, dar nu-mi văd corpul ținând în pântece un alt copil sau pe mine ocupându-mă de mai mulți copii.
Al doilea loc din căruciorul meu dublu este rezervat micuțului nostru câine și îmi place mult așa.
