Atunci când eram mică și mama îmi zicea că și-ar fi dorit să fiu băiat, fiindcă viețile băieților sunt mult mai ușoare, nu prea înțelegeam de ce. Credeam că se referă la faza că îți vine menstruația în fiecare lună, ceea ce mie nu mi se părea chiar atât de complicat.
De fapt, e și mai simplu. Natura a știut ea de ce a ales Femeia să fie mamă. Cu tot respectul și părerea de rău pentru Bărbat.
Și nu o spun cu aroganță, ci cu resemnare. E drept că se spune că noi am avea mai multe bucurii: sarcina, primele mișcări ale bebelușului în burtă, nașterea, (o da, cele 12 ore de travaliu au fost cu adevărat un avantaj în fața bărbatului meu, când eu simțeam că mă rup în două iar el se oferea să-mi facă masaj), alăptatul, etc. Nu mă îndoiesc de asta. Doar că a fi femeie vine la pachet cu mult mai puține opțiuni. În viață, da, că nu vorbim de pantofi.
De exemplu, după ce devine tată, bărbatul are în continuare dreptul să nu se priceapă la asta. Lasă că iau eu copilul în brațe, să te mai odihnești și tu, îți va spune mustind de bune intenții. Doar că, ghici ce, după 2 minute, îți pune copilul-plocon în brațe: Uite că doar la tine vrea.
Se oferă să hrănească el odrasla cea bine diversificată deja de 2 ani împliniți. ”Ia, să-i dau eu de mâncare, să vezi cum terminăm în nici 10 minute.” Și apare înghițindu-și cuvintele după vreo 5 minute de încercări: ”Nu vrea, nu cred că îi e foame.”
(…)
Citește mai mult pe www.siblondelegandesc.ro!
