Acasă e bine și nu prea. Ne mai tragem sufletul, ne întâlnim cu oameni dragi, gătește mama, nu eu, nici vase prea multe nu spălăm – deci, teoretic e mai ușor decât acasă. Dar vedeți voi, bătrânețea mi-o fură pe bunica și asta e ceva greu de privit.
”Trag tare acum și o să mă relaxez la bătrânețe!”. De câte ori nu auzim asta în jurul nostru? De parcă anii de pensie ar fi un fel de paradis garantat.
Ai grijă de corpul tău o viață, îi dai ocazia să se odihnească, mănânci sănătos, faci excese cât mai puține și faci sport sau măcar mergi pe jos. Reduci stresul cât poți, încerci să te consumi cât mai puțin cu treburi ce nu depind de tine, încerci să fii bine cu tine, să lași ranchiuna, învinuirea și ura în urmă. Sunt toate lucruri pe care poți alege să le faci, ele depind de tine, dar nu îți dau și garanția unei bătrâneți lipsite de griji.
Boala nu ține cont de cine ești, câte primăveri ai la activ, câți bani ai, cât ai muncit, câți oameni au nevoie de tine. O doare fix în cot, deși s-ar putea ca nici măcar acolo să n-o doară.
(...)
Citeşte mai mult pe cristinaotel.ro
Sursa foto: Cristian Newman
