N-am să uit niciodată când a venit M. într-o zi de la birou şi m-a găsit terminată, în vreme ce Aris se juca liniştit. Copilul nostru o ţinuse într-un căţărat, urlat şi alergat prin casă ziua întreagă, iar când a ajuns taică-su şi-a luat brusc atitudinea de îngeraş. Eram cu o falcă în cer şi una în pământ, nu voiam decât să i-l pun pe Aris în braţe şi să mă închid în baie vreo 10 minute.
► Citeşte şi Viaţa de mamă: „Pentru că la sfârşitul zilei, oricum va părea că nu am făcut nimic”
“Nu înţeleg de ce zici că nu stă, văd că e foarte liniştit!”, cu accent pe “foarte liniştit”. Pentru o fracţiune de secundă, mi-am imaginat că îl strâng de gât pe tatăl copiilor mei. Am alungat rapid gândurile negre, mi-am muşcat buzele şi mi-am înghiţit lacrimile.
(...)
Citeşte mai mult pe ruxandraluca.ro
Foto: Pexels
