După multe frământări și amânări, am plecat weekendul asta numai cu Albert la munte. Cel mic a rămas bine mersi cu bona lui minunată. Ei și-am realizat că plecatul de acasă cu un copil de aproape nouă ani, față de plecatul cu doi copii, dintre care unul de doi ani și maxim teleghidat e, cum să va spun, ca și cum ai trece de la cărat pietre de moară la o vacanță de cinci stele pe o insulă exotică.
Am stat o singură noapte și vreo 24 de ore cu totul, dar am făcut atâtea lucruri, de zici că fuseserăm plecați cel puțin o săptămână. A fost și dorul de asta mic pe măsură. Doamne, păi atât l-am pupat și l-am strâns în brațe când ne-am întors, de râdea și bona lui: “știi că nu l-ai mai văzut de ieri, da?” Știam, dar îmi păruseră cele mai lungi 24 de ore.
► Citeşte şi Când punem copiii pe schiuri și ce beneficii are o tabără de ski?
N-am prea dormit de grijă și de vină în noaptea dinaintea plecării, însă cum ne-am văzut pe drum și era liniște și bine, am început să mă relaxez. Deși am luat-o pe singură și cea mai aglomerată ruta posibilă. La munte, nici n-am dat bine de zăpadă, că m-am și urcat pe schiuri (pentru prima dată după un deceniu). Și chiar am schiat: eu, M. și Albert, care Albert ne dă clasă amândurora.
(...)
Citeşte mai mult pe ruxandraluca.ro
Sursa foto: Free pik
