Te uiți la el, în timp ce doarme senin, și te întrebi cu ce a greșit. De ce e el mai puțin decât alții? De ce ceilalți au un părinte în stânga și unul în dreapta, în timp ce dorm, iar al tău te are doar pe tine?
Știi că el nu are nicio vină... și apoi te îndrepți către tine. Te uiți la tine și te întrebi de ce n-ai fost suficientă! De ce ai ajuns aici, purtând eticheta de mamă singură, când știi cât ai iubit și că tot ce ți-ai dorit a fost să fie bine copilul tău? Când știi că e rodul unei iubiri imense? Unde ai greșit? Din ce punct fiecare a ales un drum diferit?
Te uiți la tine și simți o vină imensă... Te întrebi de ce ai ales un tată greșit pentru copilul tău? Simți umerii grei, de parcă pietre uriașe ți s-au așezat acolo și trebuie să le cari... singură!
Dar, oare...
Oare dacă aș fi știut că lucrurile vor ajunge în punctul ăsta, aș fi ales diferit? Aș zice stop și aș alege alt drum, fără să mai fiu mama acestui copil?
Oare aș alege la fel? Aș trece prin aceleași dureri, ca să fiu sigură că am minunea lângă mine?
Și acum știu că da, aș alege la fel, de mii și mii de ori. Am iubit și am făcut un copil din iubire. Am trecut prin foc și aș mai trece de 1000 de ori, doar ca să îl am.
Și nu, nu am ales un tată greșit pentru copilul meu. Căci dacă nu l-aș fi ales, copilul n-ar fi fost; nu cu ochii ăștia, nu cu zâmbetul ăsta, nu cu sclipirea asta.
M-am îndrăgostit de un om, l-am iubit pe el și ceea ce am crezut că este el. M-am înșelat și doare, dar aș trăi o viață cu durerea astea, doar că să fiu mamă. Mama lui...
Citește și Statuie le-aș face părinților singur
