De dimineaţă, mi-am auzit fetiţa de aproape 8 luni plângând, aşa că m-am dus cât de repede am putut să o iau în braţe. Stătea pe spate şi, când m-a văzut deasupra ei, mi-a zâmbit şi a început să bolborosească, spunându-mi, parcă, cât este ea de fericită că a început o nouă zi. Am luat-o în braţe, am mângâiat-o pe spate şi i-am privit mânuţele de păpuşă, întrebându-mă ce am făcut de merit să fiu atât de norocoasă!
În urmă cu 2 -3 luni cu greu mi-aş fi pus această întrebare… ca să nu mai vorbesc despre ceea ce simţeam în urmă cu 5 luni - cu toate că ştiam la ce să mă aştept, din punct de vedere medical, oboseala, stresul şi epuizarea parcă mă orbeau, făcându-mă să mă simt neputincioasă. Nu e ca şi cum acum nu mai am momente în care mă simt sfârşită, dar parcă zilele în care mă simt cea mai fericită mamă din lume câştigă foarte mult teren în detrimentul celorlalte.
Întorcându-mă la prima jumătate din an, mi-ar fi plăcut ca cei din jur să îmi spună adevărul nefiltrat despre cum este să fii mamă. Lăsând deoparte colicii şi nopţile nedormite, cred că proaspetele mame ar trebui să ştie mult mai multe lucruri:
Va fi mai uşor, la un moment dat! – Dacă ai un copil “bun” – felicitări! Dar nu le mai spune altor mame cât de bun şi de cuminte e copilul tău, pentru că vor merge acasă, se vor închide în cameră şi vor plânge, simţindu-se neputincioase. Dar dacă ai un copil care te face să plângi până rămâi fără lacrimi, nu te izola! Vorbeşte cu alte mămici, cheam-le pe mama, pe sora, pe oricine ştii că te poate ajuta. Poate nu vor face treburile la fel de bine ca tine, dar îţi vor fi de folos, crede-mă! Iar dacă ţi se pare că suferi de despresie postanatală, trebuie să ştii că nu eşti singura şi că cel mai bine şi mai sănătos, pentru tine şi pentru copii, este să cauţi ajutor!
Dă-ţi voie să uiţi, uneori, de metodele de parenting actuale – Încetează să te mai învinovăţeşti pentru faptul că nu ai citit 10 cărţi de parenting, aşa cum ai auzit că fac celelalte mămici de pe grupurile de Facebook, că ţi-ai făcut prea multe griji sau că nu ai făcut totul ca la carte. Vor fi zile în care te vei pregăti să ieşiţi la plimbare, doar pentru a rămâne în casă, în final, zile în care veţi fi în parc şi îi vei căuta scutece să îl schimbi, doar pentru a realiza că le-ai uitat acasă. Acceptă faptul că ai greşit şi mergi înainte! Ai mai învăţat ceva şi vei fi şi mai bună mâine!
► Citeşte şi Nu sunt o mamă perfectă, aveți milă de mine pe internet!
Vor fi zile în care îţi vei spune că, în sfârşit, ştii cum merg lucrurile cu un bebe – După care o vei da din nou în bară! – Acum ai văzut cam ce funcţionează la colicii bebeluşului tău, dar mâine vor fi problem cu dinţişorii, poimâine cu oliţa, iar zilele următoare cu urmăritul peste tot şi tot aşa… Singura constată în îngrijirea unui copil este… schimbarea!
Plănuieşte două petreceri pentru aniversarea de 1 an – Una pentru tine şi pentru tati – pentru că aţi supravieţuit primului an – şi a doua pentru bebe. Dar pregăteşte-te să nu iasă neapărat ca la carte. Cine ştie ce răceală poate da peste micuţ…. Oricum ar fi, bucuraţi-vă că sunteţi împreună şi nu uitaţi nicio clipă că vi se va face dor!
Dacă lui tati îi ia mai mult să se conecteze cu bebele, nu îţi face griji! – Soţul meu era foarte drăgăstos cu micuţa. O mângâia şi o alinta toată ziua. Dar ştii ce mi-a spus în urmă cu doar câteva zile? Numai când am văzut că râdea şi că reacţiona la ceea ce făceam am început să mă simt legat întra-adevăr de ea. A iubit-o din prima clipă, ştiu, dar nu îl pot condamna că a început să simtă nevoia să stea mai mult cu ea după câteva luni… Asta a simţit el, iar simţirile nu pot fi impuse şi nici falsificate!
Mamele nu sunt magicieni şi nici nu îşi dezvoltă o intuiţie aparte peste noapte – Încetează să te mai învinovăţeşti pentru că uneori îl împingi de la sân, de durere, pentru că s-a întâmplat să cadă din pat sau pentru că uneori habar nu ai cum să îl opreşti din plâns. Toate acestea sunt etape pe care le veţi depăşi cu bine, chiar dacă vei înţelege doar la sfârşit cum funcţionează! :)
Îmbrăţişează faptul că tu şi soţul tău aveţi metode diferite de parenting – Tu ştii că nu este bine să îl laşi să plângă, pentru că nu aşa "face plămâni", el spune că aşa te şantajează şi o să devină un alintat. El spune că stai prea mult să te gândeşti la ce fel de biberon îi trebuie, tu ştii că trebuie să îl alegi pe cel potrivit…Ştim, astfel de discuţii te supără, dar comunicarea este cheia. Şi nu comunicarea în momentele în care sunteţi nervoşi, ci în cele mai bune momente, acelea în care staţi şi voi liniştiţi în pat. Şi nu, scopul nu este să îl convingi că ai tu în totalitate dreptate, ci să mergeţi cât mai mult unul spre celălalt. Copilul are nevoie de voi amandoi, împreună, mai mult decât de cel mai bun biberon din lume!
► Citeşte şi Ghid complet pentru alegerea biberoanelor
