Vine o vreme cand te poti considera deja experimentat si te poti uita in urma sa iti analizezi faptele astfel incat in viitor sa te descurci mult mai bine. Eu nu stiu daca acest moment a venit deja pentru mine, dar atata lume a pornit pe calea acestei introspectii incat m-am hotarat si eu sa incerc sa vad cum as fi putut face ca lucrurile sa fie mai simple.
Uite cateva lucruri care imi trec mie acum prin cap. Daca voua va mai vin si alte idei nu ezitati sa le impartasiti. Totul este pentru o cauza nobila.
Nu as mai permite sa ma ingras atat de tare. 18 kg este imens. Nici nu este de mirare ca nu mai reuseam sa ma deplasez, sa respir, sa dorm sau orice altceva. As inceta sa imi mai plang de mila pentru situatia in care ma aflu, ceea ce ma facea sa consider ca am voie sa mananc orice ca si asa sunt nefericita. Modul asta de gandire este pura tampenie.
As planifica lucrurile mai bine. Fiindca fara asta pe bune daca mi-a cazut bine ca in ziua in care am venit cu bebelontul de la spital sa dau in camera copilului peste cineva care instala lustra. Si asa cu multe lucruri pe care nu le-am avut atunci cand mi-ar fi trebuit. Dar acum, pentru ca stiu despre ce este vorba, nu s-ar mai intampla.
As cumpara mai putine lucruri. Am o multime de lucruri pe care nu le-am folosit niciodata. Si si mai multe pe care poate le-am folosit de doua ori: sterilizator, pompa de sani, suzete, blander etc.
As cumpara mai mult de pe net. Fara copil sa merg la cumparaturi insemna sa ii asigur o dupamiaza nefericita, sa il iau dupa mine insemna sa plec din magazin cu primul lucru care imi cadea in mana – fara sa probez sau sa vad daca nu as putea gasi ceva mai potrivit pentru ce am eu nevoie. Si de aici o multime e probleme, cum a fost caruciorul care refuza cu obstinatie sa se plieze.
As gasi o bona. Hotarat lucru nu imi doresc sa fiu o eroina. Si de la asta numai o bona te mai poate salva. Mai ales daca ai idei de genul – bebele este pe primul loc. Daca incepe sa scranceasca lasi totul din mana, iesi din dus cu sapunul pe tine si fugi sa vezi cam ce si-ar dori. Daca as mai avea un copil la fel de agitat, de nu suporta o secunda sa fie lasat din brate nu m-as mai chinui singura, mi-as lua un ajutor.
M-as stresa mai putin cu ganduri negative. As intelege ca nu orice nimic este un semn ca se poate intampla o mare nenorocire. Si asa m-as putea bucura mai mult de prezenta sa cat este pitic. Similar, m-as stresa mai putin din cauza relatiei, a jobului, a viitorului. As intelege mai bine valoarea lui a trai in prezent.
Iar la final, as scrie zilnic macar cateva randuri si as face o poza. Ceea ce ar fi posibil dat fiind faptul ca toate punctele anterioare sunt aducatoare de timp. Si asa as avea un crampei zilnic din aceasta perioada care este, cu putine amendamente, minunata.
