De multe ori mă felicit pentru că am decis să am doi copii, din varii motive. Cel de azi este unul foarte egoist şi se referă la faptul că nu pot fi judecată atât de uşor după faptele şi comportamentul fetelor.
Adică ştiţi cum e, vezi o mamă cu un copil care face ceva, şi imediat te gândeşti, mvaaaiii, ce greşeală, vaaai, cum îi permite să facă asta, ce părinte incompetent. Sunt sigură că ştiţi la ce mă refer, cu toţii judecăm şi comentam, e în instinctul nostru, n-ai cum să te abţii, doar că unii dintre noi mai şi analizăm pe urmă.
În fine, ca să revin la oile noastre, mă uit uneori la astea mici ale mele şi mă întreb dacă sunt făcute de aceeaşi mamă cu acelaşi tată.
Când le-am văzut dimineaţă am râs cu lacrimi, pentru că în timp ce una era în sandale, fără ciorapi, în fusta şi cămaşa cu mâneca scurtă, cealaltă era cu adidaşi, şosete, pantaloni lungi, bluză de trening, geaca cu polar şi.. atenţie… cu căciulă şi glugă în cap. Ca să rămână pentru posteritate, vremea a fost foarte capricioasă în acest an, a ploua într-una şi uneori chiar a fost răcoare dar totuşi, suntem la jumătatea lunii iunie, în Bucureşti, adică nicio şansă de căciulă. Însă nu şi la noi.
Şi fără să vreau m-am gândit “oare ce o să zică lumea” când o să mă vadă cu asta mică înfofolită în halul ăsta?, dar pe urmă am văzut-o pe cea mare care zici că pleca la plajă aşa că mi-am luat inima-n dinţi şi am pornit spre şcoală.
Uneori e amuzant să primeşti sfaturi însă alteori e de-a dreptul obositor să stai să explici primăvara sau toamna (de obicei când se schimbă anotimpurile) de ce e copilul înfofolit cu fular şi căciula că în mijlocul iernii. Şi pe FB am văzut o groază de postari când unul sau altul comentează cum a văzut el în parc un copil îmbrăcat gros şi vai de mama lui că îl cocoloşeşte prea tare. Ei bine, în cazul în care copilul respectiv era al meu să ştiţi că e numai şi numai decizia lui cum să îmbraca, astfel încât să se simtă confortabil. Şi orice comentariu la adresa mea e de prisos.
La fel, dacă în toiul iernii, când e viscol şi sunt -20 de grade, vedeţi un copil care umbla fără căciulă & fular şi eventual deschis la haină, şi dacă se întâmplă să fiu şi eu pe lângă el, nu mă ajută cu nimic să-mi spuneţi că e frig şi că o să răcească, pentru că teoretic ştiu şi eu asta. Practic, însă, lucrurile nu stau chiar aşa şi a durat mulţi ani până am învăţat cum stau de fapt lucrurile.
(…)
Citeşte mai mult pe meseriadeparinte.ro!
