Copiii mei sunt precum zvarlugile, nu pot sa stea locului nici macar o secunda. In permanenta se baga in seama cu oamenii din jur sau incearca o noua joaca sau sunt atrasi sa vada ceva.
Iar impreuna sunt mult, mult mai greu de stapanit decat separat. Cumva se potenteaza unul pe altul sa fie fara de oprelisti. Adesea, pe oriunde am fost, sunt cei mai zvapaiati din locul cu pricina. Iar comentariile ca nu sunt cuminti curg garla in jurul nostru. Intrucat nu sunt o mare adepta a interdictiilor si cu mult mai putin a certurilor educative, sa va spun ce fac eu pentru a avea copii mai cuminti.
1. Le asigur spatiul
Foarte rar, spre niciodata, nu ii duc intr-un spatiu stramt unde trebuie sa stea pe loc - cum ar fi un restaurant sau o coada la ceva. Stiu ca nu le va lua mai mult de cateva minute ca sa inceapa sa alerge si sa faca un iures. Totul este pentru ei un prilej de joaca, de la treptele care duc catre banca pana la persoana care se intampla sa fie langa ei.
Asa ca, daca vreau sa nu deranjeze, atunci trebuie sa ma asigur ca se afla intr-un spatiu in care pot alerga, sari, tipa. Sau macar sa stiu ca plecam dintr-un loc in care nu se poate face asta cat mai repede.
2. Nu intervin in discutiile pe care le au cu alte persoane
Nu ma intrebati cum si de ce, dar sunt obisnuiti sa vorbeasca cu toata lumea. Inca de la un an se duceau sa ia straini de mana sa se plimbe impreuna prin parc. Sunt ahtiati sa cunoasca noi si noi persoane, sa isi faca prieteni. Vor sa stie totul despre acei oameni, indiferent de varsta - ce au mancat la micul dejun, daca le place in parc, unde locuiesc, ce parere au de jucaria lor, daca le place inghetata de capsuni si orice altceva le trece prin cap pe moment.
La inceput mi s-a parut bizar sa ii urmaresc asa, ca o umbra, fara sa intervin. Dupa care m-am obisnuit si i-am lasat sa socializeze cu cine vor. Am incercat intotdeauna sa nu le transmit orice parere preconceputa as avea eu despre oameni.
3. Incerc sa le spun dinainte ce asteptari am de la ei
De obicei sunt putine la numar, nu mai multe de trei. Si ii pun sa le repete, ca sa fiu sigura ca le-au inteles. Si privesc mai ales siguranta. Pe cele legate de cumintenie le las la urma. Pentru ca pana la urma a-i cere unui copil sa fie cuminte inseamna sa-i ceri sa uite de joaca si sa devina altceva. Inseamna sa fie temator, supus, timorat sa nu deranjeze. Ori copiii nu sunt asa - ei sunt curajosi, deschisi si curiosi, fericiti sa traiasca. De ce as vrea sa schimb asta numai ca sa laude cineva din jur ca vai, ce copii cuminti am!
4. Incerc sa gasesc rapid o joaca mai acceptabila
Desigur ca nu este de dorit sa-i deranjezi pe cei din jur. Normal ca nu ai voie sa le dezlegi nodurile la sireturi sau sa le gusti mancarea din farfurie. Daca vad ca lucrurile se indreapta intr-o directie de acest tip nu ma apuc de facut morala, ci ma chinui sa le gasesc un alt joc, mai usor acceptabil social. Adesea, asta implica faptul ca ne jucam toti trei, asa ca treburile de rezolvat sunt amanate iar si iar.
As vrea sa imi reuseasca intotdeauna, insa din pacate se mai intampla si sa dau gres si sa fac ceea ce ajung pana la urma toti parintii sa faca: sa cicaleasca.
