Cum arata o zi petrecuta acasa, cu cei mici, in timpul saptamanii? Haos total! Iata ce a experimentat mamica-blogger Dina Taralunga…
De mult nu am mai fost atat de obosita ca azi. Ma dor picioarele ingrozitor, mainile din incheieturi, ochii mi se inchid fara sa vreau, parca mi-ar fi si foame dar bucataria pare acum pe alt continent, vorbesc in dodii si am inceput articolul asta sa-l scriu acum 15 minute.
(...)
Azi am stat cu copiii acasa. Daca munceam la sapa, nu cred ca ma simteam in halu’ asta.
Trezita de la 7.30 cu apelativul in veci castigat “mami” strigat pe doua voci: Andre, sarind pe burtile noastre – mami, mami, mami, pune o masina mare pe ipadu’ meu, iar Bea, tipand ca o soprana pe acutele cele mai inalte in camera de langa – maaaaaaaaamiiiiiiiiiiii, maaaaaaaaaaaaaaaaaaamiiiiiiiiiii, gataaaaaaaaaaaaaaa! Adica, sa binevoiesc sa imi ridic dosul sa o iau pe printesa in brate si sa imi intru in rolul de personal assistant, urmarind constiincios degetelul impetuos: sa ii pun pasta pe periuta, sa ii ofer prosopul de maini, sa o imbrac numai cu ce doreste domnisoara, din astea, de printesa.
Andre se imbraca singur ca sa castige trofeul, nu stiu de unde, nu stiu care, exista insa un trofeu pe care el il castiga cand se imbraca singur. Eu nu pot decat sa ma bucur.
O data coborati la masa, ai zice ca partea grea a trecut, oricum sa tot fie vreo 45 de minute. Da de unde… mami, veau sereale, din alea cu miele. Nu mai avem de 2 saptamani si oricum nu-ti placeau. Ba da, imi plac, veau din alea. Nu mai avem. Daca nu imi dai sereale cu miele eu nu ma mai joc cu tine. Bea e deja la al doilea castron, cu Andre inca mai negociez. Cafeaua mea se raceste. E abia 9. Dimineata. Incerc sa imi pun un pahar cu apa sa beau ca simt ca ma deshidratez, dar reusesc sa il umplu pana la jumatate ca mi se ordona un pahar cu apa in pahar cu Fulger McQueen si altul care este rasturnat in secunda 2 pe masa pentru ca am uitat ca printesa vrea in pahar de sticla si nu de plastic. Imi vine sa ling apa de pe fata de masa de sete dar mi se urla continuu ” aguaaaaaaaaaa!!!!!!” – Bea vorbeste deja portugheza.
Dupa ce servesc apa asa cum se doreste, umplu iar castroanele cu cereale si lapte, ma indrept infipt spre paharul meu cu apa. Il pun repede la gura ca un om nebun in desert si il beau fara sa respir, iar in timpul asta o zaresc pe Bea facand schema de pe Titanic, catarata insa pe marginea scaunului. 1 an si 8 luni.
9 si 20 – incepe distractia: mancam plastilina, dansam, desenam covorul, parchetul si ne facem tatuaje, luam cereale si le semanam pe canapea, sfaramam biscuiti peste si punem niste lapte. Apoi, ne suim calare pe mami ca sa avem vedere mai buna la cum se spala canapeaua. Apoi, o luam de la capat. Iar cand suna un client important, urlam cat mai tare sa se prinda ala ca suntem la spitalul de nebuni. Iar cand mami fuge in baie sa vorbeasca cu clientul care oricum banuiesti ca a sunat la spitalul nebuni, dam cu pumnii in usa ca sa nu mai existe dubii.
Apoi incepe jocul de strategie – Andre ii ofera o carte lui Beatriz, printesa moare de dragul lui. Andre profita si ii fura iPadul, Bea isi da seama si ii sterge o palma. Andre se apara cu un pumn, Bea ii da un sut, Andre plange si cauta ajutor la mami, Beatriz vrea si ea. Mami ii ia in brate pe amandoi, primind pumnii si picioarele de la cearta inca neterminata.
Cel mai fain e cand trebuie sa pregatesc pranzul. Andre e ocupat sa joace “bosc” (box) pe Wii, dar Bea, nu vrea in doua ore cate vrea in 30 minute – suzeta de 100 de ori, ceva nedefinit din frigider, orice ii oferi este aruncat pe jos, ceva nedefinit din dulap, idem cu aruncatul pe jos. Iar daca iti permiti sa o refuzi, ai pus-o….iti amintesti de zgomotul ala de pe vremea lui Ceauseascu dupa ce se termina programul la TV, si apareau niste culori verticale si un tiuit…..ei, zgomotul asta vreo 10 minute….iti da supa in foc, cartofii se rasfierb, orezul se prinde, friptura se arde.
E ora 12. Iar eu am baut un pahar cu apa. Bea merge la nani, si doarme vreo 3 ore. Paradis. Nici nu stiu ce sa fac cu atata timp, sa dorm, sa mananc, sa scriu e-mailuri. Andre incearca sa adoarma, nu prea ii iese.
La 4 incepe distractia, partea a doua. Eu nu am facut mai nimic in cele 3 ore de liniste. Daca ma culc, suna telefonul. Daca scriu e-mailuri, ma trezesc la 4 mai obosita decat la inceput. Stau ca psihopata, ca in bancul ala – era una pe banca in parc, fara telefon, fara iPad, statea asa ca psihopata. Azi am baut cafea cu fetele, la mine. Deci ca psihopatele.
(…)
Citeste mai mult pe mamipetocuri.ro!
