Cine s-ar fi asteptat ca propriul sau tata sa stie mai bine cum se cresc copiii decat el? Doar parintii stiu cel mai bine, si mamele mai ales. Fiindca instinctul este de partea lor.
Ei bine, in cazul meu s-a intamplat ca tata sa posede o intelepciune populara privind cresterea copiilor care mie imi lipseste si pe care o descopar cu mare uimire in fiecare zi. Acolo unde eu ma plang sau tun si fulger el este calm, relaxat, cu zambetul pe buze si cu o solutie care nici macar nu mi-ar fi trecut prin cap. Pentru ca este vorba mai ales de un stil de viata si un set de valori / credinte. Probabil ca au legatura cu faptul ca a crescut undeva intr-un sat din nordul tarii, cu o familie numeroasa, unde viata se vede cu mai mult bun simt si mult mai putin alambicata.
Sa lasam laoparte teoriile moderne despre parenting si sa acordam atentie si la ceea ce ne spun parintii nostri despre cresterea copiilor:
- A fi parinte este o stare de lunga durata, de fapt pentru toata viata. Asa ca nu poti renunta cu totul la tine in favoarea lor. Nu ar fi sanatos pentru nimeni.
- Copiii nu au o perioada in care vor realiza ca nu mai este rezonabil sa ceara lucruri de la tine. Ei vor cere mereu, incontinuu. Daca amani totul pentru cand ei se vor dovedi a fi maturi te vei trezi ca ai amanat pentru totdeauna.
- Nu te astepta la recunostinta exprimata constient din partea copiilor. Lor li se pare ca efortul tau li se cuvine din start. Si daca este sa vada ceva, atunci vor vedea ceea ce nu reusesti sa le dai.
- Multe lucruri care par extrem de complicate se rezolva de la sine, odata cu varsta. Asta nu inseamna ca nu trebuie sa incerci sa indrepti, ci sa nu disperi. Sa ii lasi sa se dezvolte in ritmul lor fara a face comparatii non stop si fara a le planifica viata / personalitatea dupa cum ai vrea tu sa fie. Altfel si tu si copiii tai veti fi in permanenta dezamagiti.
- Copiii cresc pe langa casa omului. Ceea ce inseamna ca tu trebuie sa iti continui activitatile (mesterit prin casa, bucatarie, intalniri cu prietenii, crestere animale, excursii in natura etc) si vor fi mai mult decat fericiti sa te observe, imite. Nu trebuie sa intrerupi tot ceea ce faci ca sa stai cu ei si totul in jur sa se prabuseasca. Vor avea mult mai multe de invatat daca esti o persoana activa.
- Nu trebuie sa te sperie gandul ca iti vei supara copiii. Pe moment pot sa se enerveze, insa le va trece repede. Si tu trebuie sa faci in continuare ceea ce consideri ca este mai bine pentru ei, chiar daca observi ca le mai curge o lacrima. Totul este sa se stie iubiti, restul vine de la sine.
- Cheia de bolta in tot este rabdarea si calmul. De la un fel de mancare pe care il pregatesti de 50 de ori pana sa-l accepte, pana la starile de spirit schimbatoare prin care trec si programul dezorganizat. Cu zambetul pe buze totul se rezolva mai usor.
Tu ce ai invatat de la parintii tai despre cresterea copiilor?
