Abia-ți distingeam gene de ochi,
Ochi de gene,
Atât de mic,
Că frică mi-era să te sărut pe ele.
Ochii ‘ceia gri verzui s-au colorat,
Parul ‘cela al tău soarele ți l-a pictat
Obrajii ‘ceia ai tăi în bujori s-au transformat
Ce mic mi-erai.
O nucă sub o piele de mamă,
Un braț mi-ajungea să te țin de la deget de mână păn’ la picioruș,
Dar toate pe rând mici n-au mai fost:
Cădița a rămas mică,
Pătuțul a rămas mic,
Hainele, nu mai zic –
Ce mic mi-erai într-o cameră cu două geamuri.
Acolo ți-am învățat silabele,
Șoaptele,
Strigătele,
Tot ce vedeai,
Și-atingeai
Și iubeai la mine.
Mi-erai mic –
Am vrut să...
(...)
Citește mai mult pe miculmarc.ro
Sursa foto miculmarc.ro
