Ai crede că regulile de politeţe pe care vrem să le transmitem mai departe copiilor sunt universale. Şi toţi părinţii încearcă să le stransmită copiilor aceleaşi valori. Cu toate acestea, lucrurile nu stau chiar aşa şi te trezeşti adesea întrebându-te dacă ar trebui sau nu să încerci să educi/ disciplinezi pe copilul altcuiva.
Nu există un răspuns standard. De fapt există un singur răspuns corect: rămâi calmă chiar dacă situaţia te-a deranjat foarte tare sau dacă copilul tău plânge din cauza modului în care a fost tratat. Ce poţi face?
Aşteaptă
Este posibil ca copilul tău să se descurce singur în această situaţie. Este posibil să spună singur că respectivul comportament nu este frumos. Şi să-l amendeze pe copilul care l-a avut într-un fel sau altul. Într-o astfel de situaţie nu ai de ce să intervii, decât dacă cei doi copii au început să îşi spună lucruri urâte şi situaţia escaladează.
Vorbeşte cu copilul cu comportament deranjant
Nu este nevoie să vorbeşti în public, să audă toată lumea. Nu ai motive să îl umileşti pe copil. Şi, în plus, pus într-o astfel de situaţie copilul va brava. Dar dacă îi spui pe un ton încet ce anume deranjează şi de ce, cel mai probabil copilul îşi va schimba comportamentul. Ba chiar este posibil să observi că se formează un fel de complicitate între voi.
Vorbeşte cu părinţii
Dacă ţi se pare că este vorba despre un comportament care ar merita o disciplinare mai serioasă atunci este momentul să vorbeşti cu părinţii. În niciun caz nu îl pedepseşti tu în vreun fel pe copil şi nici nu le spui părinţilor cum ar trebui să procedeze. Doar îi informezi. De cele mai multe ori asta rezolvă situaţia.
Pleci
În ultimă instanţă, dacă nu îţi place unde s-a ajuns şi părinţii copilului nu iau nicio măsură, atunci poţi alege să pleci din locul respectiv. Şi cât timp o faci îi poţi explica şi copilul tău de ce unele comportamente sunt de neacceptat. Dar nu o face pe un ton ridicat, ca să audă ce spui şi ceilalţi copii. Scopul tău nu este să fii pasiv agresiv, ci să profiţi de o situaţie ca să transmiţi ceva copilului tău.
În altă oridine de idei, nu îi judecă pe părinţii ai cărui copil nu se comportă aşa cum îţi închipui tu că ar trebui să se comporte. Este posibil ca şi ei să fi transmis lucrul respectiv de zeci de ori şi pe moment să renunţe să o mai facă. La fel, este posibil să nu intervină din alte motive cum ar fi:
- Copilul are şi el voie la un pic de libertate, nu poţi sta în permanentă cu gura pe el
- Copilul trece printr-un moment mai dificil fie de la oboseală, fie pentru că îl deranjează ceva
- Copilul are această nouă obsesie, dar va scăpa de ea, în timp.
Voi cum procedaţi în astfel de situaţii?
