Eu mă trezesc adesea vorbind singură. De fapt, de cele mai multe ori, mă cert singură. Apogeul vorbitului singură a fost momentul în care am zis ”rahat” tare, pe stradă, singură fiind. Eram foarte supărată pe mine, atât de supărată cum numai pe mine pot fi.
Mereu m-am întrebat dacă nu cumva este ăsta un semn de nebunie precoce și nu exclud posibilitatea ca și cei din jurul meu, care întâmplător s-au nimerit pe lângă mine în timp ce discutam cu mine însămi, să se fi întrebat același lucru. Ei bine, se pare că studiile (aici, aici și aici) arată contrariul. Culmea, cică vorbitul de unul singur este semn de inteligență peste medie.
Explicația este că vorbitul de unul singur pregătește creierul pentru o mai bună recunoaștere a unui lucru sau fapt. Ba, mai mult, activează centrii memoriei. Și nu stiu despre voi, dar eu aș vorbi cu orele singură dacă mi-ar garanta cineva că așa se mai ameliorează amnezia de care sufăr. Da, eu uit de la mână pân’ la gură și nu-mi place deloc asta, fac mari prostii câteodată din motivul ăsta.
(...)
Citește mai mult pe fricidemamici.ro
