Ştiu, când sunt bebeluşi ţi se pare că este imposibil de greu. Ai vrea să te culci şi să nu te mai trezeşti un an de zile. Numai aşa îţi închipui că mai reuşeşti să scapi de epuizare.
Când sunt la grădiniţă eşti epuizat psihic. Emoţiile te învăluie şi pe tine şi pe copil şi vă dau pe amândoi peste cap. Uneori ai impresia că acest copil reuşeşte să scoată tot ce este mai rău în tine. Crezi că nu se va mai termina odată.
Doar că se va termina şi va veni perioada care este cu adevărat cea mai dificilă pentru părinţi. Este vorba despre preadolescență, între 12 şi 14 ani. Această perioadă a fost identificată în urma unui studiu făcut pe 2.200 de copii şi mamele lor. Rezultatul studiului a arătat că mamele cu copii între 12 şi 14 ani o duc cel mai rău, în timp ce mamele de bebeluşi şi copii de grădiniţă se descurca mult mai bine.
Cum se poate explica? Există mai mulţi factori care influenţează această situație:
- Responsabilităţile la şcoală devin mai serioase şi copilul nu mai trebuie să facă faţă unui singur profesor, ci mai multora
- Prietenii devin din ce în ce mai importanţi, iar grupul de prieteni din care face parte copilul ajunge să dicteze totul
- Copiii au o tendinţă din ce în ce mai mare spre independență.
- Încep să apară schimbări hormonale care îşi pun accentul asupra personalităţii şi comportamentului copiilor.
►Citește și Lasă-ți copiii să se descurce singuri! 6 situații în care nu trebuie să intervii
Ce poate face un părinte pentru a trece prin această perioadă fără a ieşi cu totul depresiv şi epuizat?
Desigur că simţi faptul că copilul tău trece printr-o stare de stres accentual, de neîmpăcare, de neplăcere. Şi încerci să faci ce ştii mai bine, să îl alini. Vrei să-l iei în braţe, să îl pupi, să îi spui o poveste, să te joci cu el. Numai că, surpriză!, este foarte probabil că la această vârstă copilul să te respingă. Şi să simţi că nu mai eşti capabilă să îţi îndeplineşti rolul de părinte. Nu te măcină. Este o perioadă normală, în care copiii vor să-şi afirme independenţa, vor să simtă pe pielea lor cum este, chiar dacă este rău. Răsuflă adânc şi fă un pas înapoi. Până la urmă va trece şi va fi bine, vei vedea!
Această perioadă te poate lăsa epuizat din punct de vedere emoţional pentru că nu îţi mai încarci bateriile aşa cum erai obişnuită, de la copil. Când sunt mici, sunt atât de drăgălaşi încât este suficient numai să-i priveşti ca să mergi fericit pentru ei până în pânzele albe. Când sunt mai mari însă acest efect automat dispare şi simţi mult mai acut că nu se comportă aşa cum ai vrea să se comporte, că nu mai poţi, că nu mai vrei să dai şi să nu fie apreciat. Pentru a trece cu bine prin această perioadă este recomandat părinţilor să îşi găsească surse alternative de a se simţi bine, de la citit cărţi până la ieşit cu prietenii.
Este o perioadă tulbure în care toate relaţiile se pun pe baze noi. Este timpul pentru o nouă maturizare, atât pentru părinţi cât şi pentru copii.
