Fiecare om are propriile valori şi propria relaţie cu copilul său. Şi asta se întâmplă şi în familiile ai cărei membri par să se înţeleagă minunat. Ce să mai spunem despre cele care s-au destrămat.
Nu de puţine ori ni se întâmplă să avem o părere foarte proastă despre modul în care partenerul se comportă cu copilul. Să avem impresia că îl răsfaţă prea tare, că îl învaţă valori şi obiceiuri greşite, că ne zădărniceşte tot efortul de a-l educa.
Prima reacţie este să simţi cum ţi se urcă sângele la cap, dar asta nu ajută cu nimic. Doar creează o atmosferă şi mai tensionată. Educarea unui copil ţine ani de zile şi trebuie să o priveşti în această perspectivă. Ca să nu te simţi extrem de frustrată, uite ce recomanda consilierii maritali:
Nu renunţa la valorile tale, dacă tu crezi în ele. Chiar şi cu riscul de a părea un părinte care nu este distractiv. Nu renunţat chiar şi dacă atitudinea celuilalt părinte te obliga mereu să devii părintele care spune nu.
Încearcă să înţelegi punctul de vedere al celuilalt părinte. Deşi ai impresia că o face special ca să te enerveze, această explicaţie este adesea departe de adevăr. Poate că o face pentru că se simte nesigur. Sau poate că o face pentru a compensa faptul că stă puţin timp cu copilul.
Vorbeşte cu cineva din afară. Nu trebuie să fie neapărat un psiholog. Poate să fie doar o cunoştinţă. Descrie ce trăieşti şi vezi cum i se pare persoanei respective. S-ar putea ca asta să îndepărteze elementele dramatice pe care le adaugi tu.
Clarifică ce vrei din timp. Dacă un părinte petrece mai puţin timp cu copilul atunci el se va concentra mai ales pe partea distractivă a relaţiei şi mai puţin pe ceea ce trebuie făcut. Aşa că, dacă tu simţi că trebuie ceva făcut în perioada în care stau împreună, atunci spune din timp.
Explică de ce vrei ceea ce vrei. Poate că ai impresia că gândurile tale au valoare absolută şi universală, dar nu este aşa. Cel mai probabil celălalt părinte îţi vede reacţiile că pe un mod de a-i face lui viaţă dificilă. Aşa că explică şi cooptează-l şi pe el în încercarea ta, ca să fiţi de aceeaşi parte a barierei.
Vorbeşte cu copiii despre asta. Este imposibil ca copiii să nu observe că tu şi tatăl aveţi cerinţe şi limite diferite. Nu este un subiect pe care să îl ocoleşti. Explică-le că este în regulă că părinţii să aibă idei şi valori diferite şi că trebuie să coopereze cu persoana cu care sunt. Nu te sfii să explici de ce anumite lucruri sunt foarte importante pentru tine.
Nu te lasa manipulată. Dacă simţi că părintele celălalt încearcă să îţi submineze autoritatea şi să îi întoarcă pe copii împotriva valorilor tale nu trece acest lucru cu vederea. O astfel de atitudine trebuie să fie retezată din start.
Nu ocoli discuţiile dificile cu partenerul. Discuţiile cu un partener cu care nu te înţelegi sunt neplăcute şi dificile. Dar nu le ocoli, spune ce te deranjează. Încearcă însă să ţii discuţia pozitivă, să te axezi pe ce ai vrea să devină copilul şi nu pe ce te deranjează la comportamentul celuilalt părinte.
Nu sări la concluzii negative. Ţi se pare că partenerul a făcut ceva de neimaginat? Nu presupune din start că şi-a dorit să îţi facă ţie în ciudă. Încearcă să găseşti intenţia bună din gestul său.
Nu-i pune pe copii să plătească neînţelegerile dintre voi. Copilul nu trebuie certat pentru că a făcut ceea ce celalt părinte i-a permis să facă. Bucuria copilului nu trebuie stricată pentru că tu nu eşti de acord. Şi nici nu îl vorbi de rău pe celălalt părinte. Lasă-l pe copil să se bucure de fiecare în parte, chiar dacă în mod diferit.
Schimba focusarea. Nu îţi mai petrece timpul analizând în permanenţă ce face sau ce nu face bine celălalt părinte. În schimb, concentrează-te pe ceea ce faci tu.
Aplică iar şi iar valorile care ţi se par importante. Poate că copilul sta prea mult şi joacă jocuri atunci când îşi petrece timpul cu celălalt părinte, dar dacă atunci când este cu tine stă mult afară, îşi face curat, îşi face temele, atunci există un echilibru şi totul ar trebui să fie în regulă.
