La tara, la bunici, te scoli devreme si bei lapte proaspat muls si fiert cu biscuiti in timp pe iti pui cizmele de cauciuc pentru ca este mult prea frumos ca sa nu iei in picioare toata roua diminetii.
Apoi stai sa te gandesti: ce as putea face acum? Ai de ales din fel de fel de lucruri interesante: sa treci sa vezi daca clostile, in numar de patru, au avut suficienta grija de puii lor si nu cumva au pierdut vreunul pe sub prispa casei; sa verifici daca vaca se mai uita drept in ochii tai si incearca sa te atinga cu limba pe mana; sa stai de vorba cu catelul priponit in fund de curte si sa il intrebi daca a avut o noapte buna.
Apoi vine bunica dupa tine cu un pic de dulceata de caise, facuta tocmai ieri, intinsa pe o felie mare de paine. Lingi dulceata, mai dai un pic si pe tine. Apoi imparti painea frateste: cateva bucatele la gaini - tiii ce batalie a iesit!, cateva si in gura ta, coaja ajunge la caine, ca nu degeaba da din coada de cate ori te vede. O zaresti pentru o clipa pe infumurata de pisica si te repezi, poate ca de aceasta data reusesti sa o prinzi. Ea fuge mancand pamantul, sare gardul, si se ascunde in papusoi. Aproape ca o invidiezi: ea se poate duce dupa plac in lujerii lungi de porumb, oamenii nu au voie, fiindca se strica.
O claie mare de fan cosit sta culcat un pic intr-o rana. Oare cum o fi sa ma bag in el, sa arunc cu paie in toate partile? Prin fata portii trece, incet, o caruta cu pepeni. Ti s-a facut pofta sa iti verifici tufa de zmeura. In fiecare zi trebuie sa faci asta pentru ca tufa de zmeura se infoaie zilnic sa iti pregateasca patru cinci fructe rosii pe care le poti lua de pe rug direct cu gura. Este la fel de inalta ca si tine si bunicul spune ca nu el a plantat-o, ci a aparut pur si simplu intr-un an.
A venit randul copacilor. Merii sunt mici, cu crengi facute special ca sa te poti catara pe ele si sa incerci cateva acrobatii. Se indoaie un pic in directia ta si te primesc ca sa le admiri fructele, inca mici precum pumnul, acre si verzi. Doar o mica roseata intr-o parte arata ca la un moment dat se vor transforma total si vor umple gradina de rotunimea lor rosie. Acum sunt coapte ciresele. Cirese mici, salbatice, atat de negre incat iti inchipui ca sunt altceva. Prima oara, cand le bagi in gura, ai impresia ca sunt amare si apoi isi imprastie dulceata in tot cerul gurii. Copacii sunt inalti precum un bloc si iti faci planuri ca vei gasi odata o modalitate sa ajungi tocmai in varf unde sunt atat de multe incat aproape nu mai vezi ramurile. Acum, chiar si cea mai inalta scara nu le ajunge decat pana la mijloc.
Inspectia este gata. Sa mergi la rau ca sa te scalzi? Apa este cand mica, cand mai adanca, cand lovindu-se intr-o plaja de pietre, cand baltind langa vegetatie deasa plina de broaste. Dupa broaste nu te omori, insa e tare sa prinzi mormoloci cu borcanul si sa spui ca ai un acvariu. Sau sa mergi la verisori, cateva case mai incolo, sa va jucati de-a prinselea cu cei trei miei pe care ii opresti din alergat aruncandu-te deasupra lor. Pentru ca parintii lor tocmai pentru asta i-au luat, ca sa se mai distreze copiii. Cine are nevoie de jucarii cu asa ceva la dispozitie?
Urmeaza supa aburinda si galbena, cu galuste cat pumnul. Sa dormi? Nu ai timp. Bunicul te cheama la cosit de fan, tocmai sus, pe deal. Si vei merge cu caruta unui unchi. Fiindca esti praslea te lasa sa stai pe capra langa el, poate chiar si sa tii un pic haturile. Dealul se intinde molcolm terminandu-se intr-o padure. Cineva si-a facut aici, sus, gospodaria, ca sa nu isi mai spurce ochii nici macar cu un drum de tara sau cu un gard din lemn. S-au strans vreo 10 oameni si dau cu spor la coasa. Femeile grebleaza si urca fanul sus, tot mai sus pe capita. Pui si tu mana pe grebla ta din plastic si dai cu ea pana spre inserat, cand toata lumea se intoarce acasa sa bage gainile in cotete.
Cui sa nu-i placa o asa vacanta glorioasa la tara, la bunici?
