Pe la noi boala cea mai intalnita este sa protejezi copilul foarte tare. Mai ales daca este primul si inca nu ai observat ca el creste si proptit intr-o sacosa pe un gard de tara atunci cand parintii sunt plecati la prasit. Sau intr-o copaie de lemn, daca parintii sunt ceva mai grijulii.
La primul ai o grija excesiva. Nu il scoti afara fara caciula pe cap si acoperit cu paturica pana la gat decat dupa cateva saptamani, in permanenta stresat sa nu raceasca cumva. Daca vine cineva sa se uite la el mai de aproape te incrunti si mai ca iti vine sa ceri lista cu bolile pe care le-a avut si fisa de la ultimul control medical. Care sa fie ieri, desi nici ce s-a intamplat in ultimele 24 de ore nu te lasa chiar indiferent.
Iar acum, in timp ce va scriu. O mama tare grijulie isi cearta fetita cam de 4 ani ca vrea sa coboare singura niste trepte banale care duc inspre plaja ca sa se joace un bebe ce merge de-a busilea si baga in gura tot ce prinde – de la bolovani aruncati pe jos ca sa fixezi corturile pana la bucatele de lemn de la banci.
Mama isi ia nervoasa fetita de la jumatatea scarilor, ii spune ca nu este cuminte si “cum este posibil sa le coboare singura?”. Dupa care o taraie pana la masa, o cearta fiindca incepe sa planga si ii spune ca este rea, asa ca nu mai are ce discuta cu ea.
Copilul incepe sa planga din ce in ce mai tare, mai exact face un fel de criza de urlete. Dupa care uita, fiindca a vazut o pisica. Mama o trage repede de langa mata, scoate niste servetele umede si incepe sa o stearga pe maini.Desi, in zadar, fac pariu ca tot mai erau acolo niste microbi care trebuiau starpiti. Mai bine o dezinfecta din cap pana in picioare, ducea pisica si o ineca in mare si apoi aducea un clopot de sticla ca sa reduca 100% orice pericol.
Usor de spus ce e in neregula, cand vezi la altii. Greu insa sa iti dai seama daca nu cumva si tu ai luat-o pe carari cu prea multa grija. Ceea ce nici nu ar fi dificil. Probabil ca se imbolnaveste de la apa si aer. Altfel nu ni s-ar spune sa fierbem apa si sa o racim inainte sa o spalam cu ea. Si nici nu ni s-ar cere sa le calcam hainutele pentru dezinfectie.
Si ce facem cu geamul, sa il lasam deschis, ca parca bate un vanticel. Iar de noxe ce sa mai zicem..., mare mirare ca nu ii mai cresc inca doua nari si nu ii apare al 3-lea ochi in frunte. Sa mergem repede sa-i facem o radiografie la plamani!
Greu de atins un comportament neexagerat. Asa ca se merge pe ideea – copilul simte ce simt eu, insa ceva in plus. Daca eu nu as atinge o pisica, doamne fereste si lui ii este cu desavarsire interzis. Si daca nu imi plac rosiile nici lui nu are cum sa ii faca prea bine. Iar daca port caciula e musai ca el sa aiba si o gluga pe deasupra. Pentru ca eu sunt exact intruchiparea normalului, ce este mai corect si mai corect.
Mai ca imi vine sa inteleg de ce e bine sa mai citesti si ce scriu altii pe bloguri. Sa mai pui mana pe o carte despre cresterea copiilor. Sa te uiti prin parcuri cum se comporta alti parinti. Sa discuti cu prietenele. Chit ca asta iti va aduce apelativul de mama obsedata care crede ca lumea se reduce numai la asta.
