Dacă mă citiți de ceva vreme și v-ați făcut deja o imagine despre mine, acesta-i momentul care o să vă schimbe un pic unghiul.
Nu știu de unde mi-a venit această idee că sunt o persoană organizată. Poate de la faptul că-mi făceam singură patul când eram copil? Sau poate, că o ajutam pe mama în fiecare sâmbătă la curățenie. Adevărul e că îmi aranjam hainele frumos și plapuma sus în dulap, pentru că aveam nevoie de scaun pentru scris. Iar dormitorul avea rol de spațiu de învățat, dar și loc de jucat, de citit și invitat prieteni la ziua mea de naștere.
Realitatea e că eu nu sunt o persoană organizată. Nu păstrez banda de mers constant, nu iau notițe sau dacă le iau nu le folosesc. Am o memorie bunicică, dar nu mă pot baza întotdeauna pe ea. Și oricum, rețin ce mă frapează sau ce mă înnebunește de tot. Nu rețin chipuri. De fapt, consider că ăsta e unul dintre cele mai mari handicapuri pe care le am. Asta și pentru că orice chip e o poveste și mă pierd cu totul în ea.
(...)
Citeşte mai mult pe mamipetocuri.ro
