Daca stau sa ii ascult pe cei din generatia mea, cele mai de groaza povesti nu sunt ca nu ai fi gasit blugi in niciun magazin sau ca sa bei un cico insemna ca este sarbatoare. Nu, ele sunt despre parinti si despre capacitatea lor constanta de a-ti da in cap si a-ti spune ca mare lucru nu vei realiza in viata.
De ce au facut ei asta nu imi este nici acum clar, pentru ca nu era o dovada de lipsa de iubire, ci, dimpotriva, asa se exprima iubirea lor:
- ca sa ne pregateasca pentru o viata plina de lipsuri, asa cum au avut si ei?
- pentru ca se gadeau ca daca tintim jos, atunci scapam de stresul de a nu obtine ceea ce ne dorim?
- pentru ca in secret sperau un viitor bun pentru noi, insa le era teama sa nu fie iar dezamagiti?
- pentru ca si ei au fost educati in ideea ca mare branza nu vor face?
Ce a fost a fost, insa am dori ca pentru copiii nostri sa fie altfel. Am vrea ca ei sa fie mai liberi in dorinte si mai curajosi, sa gaseasca mai usor o cale de a trece peste esecuri si sa fie capabili sa se gandeasca la propria fericire fara sa isi spuna constant ca poate nu o merita. Dar cum este o casa in care se cresc asemenea oameni? Uite cateva idei:
- Este o casa in care nu se critica totul. Fara indoiala ca lucrurile se pot face intotdeauna mai bine, insa asta nu este un motiv suficient ca in permanenta sa atragi atentia asupra lucrurilor negative. Asta nu este altceva decat o cicalire care, in final, te determina sa nu mai vrei sa faci nimic. Mai foloseste si lauda, mai trece si cu vederea. In acest fel, comentariile negative, atunci cand apar, pot fi vazute ca niste observatii contructive.
- Nu ne indoim ca simti dragoste pentru copilul tau, insa cat de des o arati? Oamenii sunt in asa fel construiti incat o imbratisare sa conteze enorm pentru starea de bine.
- De ce sa iti pierzi timpul vorbind despre lucruri negative cand il poti castiga gandindu-te la unele pozitive? Si sigur stii la ce ma refer. Sa luam de exemplu modul in care vorbim despre oamenii din tara noastra, numai cu expresii negative si exemple urate. Este numai timp pierdut. Daca ne-am concentra pe locuri frumoase si oameni frumosi am fi nu numai mai impacati, ci am si putea capata experiente noi placute.
- Este greu sa il inveti pe un copil sa aiba incredere in el insusi cand tu nu poti avea incredere in tine. Asa ca, daca este necesar, primul pas ar fi sa te schimbi pe tine: sa crezi ca tu meriti o viata frumoasa si sa te apuci sa lucrezi pentru asta.
- Copilul tau trebuie sa simta ca este important pentru tine si nu numai o corvoada, o suma de lucruri pe care le ai de facut pentru el: sa ii faci mancare, sa lucrezi ca sa aveti bani, sa ii cumperi haine etc. El este important, asa ca petreceti timp impreuna, liberi de alte constrangeti, timp pe care copilul il poate folosi dupa cum isi doreste.
Sigur ca aceasta sarcina este printre cele mai dificile, ea inseamna in primul rand sa ne schimbam pe noi in mai bine. Insa si rezultatul va fi inzecit, pentru ca nu numai noi vom fi mai fericiti, ci si copiii nostri.
