Îmi povestește omul meu o întâmplare de astăzi, din holul unui spital pentru copii.
El așteptandu-ne pe mine și pe cel mic, vorbește cu alt tată. Un tată de tripleți, veniți cu doi la doctor la un control de rutină.
Omul meu îl întreabă cum e, cu zâmbetul pe buze.
Tatăl celălalt îi răspunde că bine, mai mult de atât, foarte bine.
Îl întreabă și pe omul meu ce-l aduce azi aici. Omul meu îi răspunde că o dermatită ce nu ne lasă să mai dormim noaptea.
Celălalt tată îi spune că nici el nu doarme. Când adoarme un bebeluș, începe altul și când adoarme al doilea, începe al treilea. Liniștea în casă la ei se numără pe degetele unei mâini.
Dar tatăl acela îi mai spune omului meu ceva.
(...)
Citește mai mult pe miculmarc.ro
