Te iubesc, Marc.
Și eu te iubesc, mami.
Eu mai mult!
Ba eu mai mult! (mereu o spune, nu renunță niciodată să mi-o spună ultima propoziție).
Eu știu că îl iubesc. Știu că îmi iubesc copilul. Știu că e o mare parte din mine. Poate cea mai mare parte. Știu că îl iubesc de la un capăt la celălalt, asta nu mi-o poate contesta nimeni.
Dar cum mă iubește el, cum mă iubește el, mă copleșește.
Și haideți să vă dau doar câteva exemple.
Îl cert în seara asta. Își ia cu el pernele și se duce la marginea patului. Îmi spune că nu vrea sa doarmă lângă mine. Îi întind mâna. Nu e necesar să spun ceva. Îmi întinde și el mânuța și își lasă palma în palma mea. Alege să stea departe, e normal, e dreptul lui de a fi supărat, dar întinde mâna. Face acest gest de iubire care pe mine mă rupe în mii de frânturi. (...) Citește mai mult pe www.miculmarc.ro
Cum mă poți iubi atât?
