Copilul meu nu suportă sub nicio formă scaunul de maşină. Plânge de fiecare dată, urlă din toţi plămânii… nimic nu funcţionează: nici jucării, nici pauze dese, nici plecatul la drum chiar la ora somnului… nu vrea sub nicio formă să stea în scaun, iar eu nu ştiu ce să mă mai fac. Vă rog, ajutaţi-mă! Am încercat orice! Aşa sună mesajul unei mame pentru care drumul cu maşina, cu un copil mic, este o corvoadă. Ce ar mai fi de încercat?
Citeşte şi Cum transporți copilul cu mașina? Scaune auto potrivite vârstei
Iată ce recomandă alte mămici, ce spun ele ce a funcţionat la copiii lor. Dar înainte, trebuie să vă reamintim faptul că marii producători de scaune auto, dar și marile asociații de protecție a infanților spun ferm: COPILUL SE TRANSPORTĂ CU MAŞINA CU SPATELE LA SENSUL DE MERS! Doar așa!
Din primele clipe de viață, până la cel puțin 2 ani (ţările nordice, campioane la siguranța auto, recomandă chiar vârsta de 4 ani), copilul trebuie transportat în mașină, în dispozitive speciale (scoici, scaune), doar cu spatele la sensul de mers.
Iată în clipul de mai jos de ce:
Şi iată ce ne recomandă mămicile care au găsit soluţia, pentru puii lor:
La mine nu funcţionează nimic, în afară de oglindă. Îi dau micuţului o oglindă de plastic în mână şi reuşesc să îl ţin ocupat o bună perioadă de timp. Nu doar că îşi inspectează propria făţucă, ci se şi uită la noi (în oglindă)– lucru care, din câte îmi dau seama, îi oferă mai mult confort şi siguranţă. Nu se mai simte deloc singur, abandonat, şi suportă mult mai bine drumul,Mihaela, Slatina.
Băieţelul meu are un an şi jumătate şi, din păcate, bunica lui l-a făcut să îşi dea seama că adoră jeleurile. Iar eu trebuie să recunosc că, deşi încerc să îl ţin cât mai departe de dulciuri, această plăcere mă şi bucură… De câte ori vreau să plecăm cu maşina, în promit jeleuri. Poate voi fi blamată, dar credeţi-mă că altceva nu merge. Iar dintre a-mi ţine copilul în braţe, cu maşină, şi a-i da să mănânce ceea ce iubeşte cel mai tare, prefer varianta a doua. Poate copilul vostru iubeşte ceva mai sănătos şi vă ajută şi mai mult decât pe mine acest truc., Ioana, Braşov.
Poze cu noi – Mi-am dat seama într-o zi, în timp ce stăteam în bucătărie, că micuţul nostru iubeşte portofelul. De fapt, ce este în el. Şi nu, nu mă refer la bani, ci la buletinele din el. E pur şi simplu fascinat de fotografia de pe buletine. Aşa că profit cât pot de asta şi am grijă să ajungă buletinele în mâna lui numai cât suntem în maşină. Şi credeţi-mă, durează ceva până se satură de ele (spre bucuria noastră). Iar rezerve… păstrez albumul foto, Andreea, Buzău.
Muzică pentru copii - Muzica pentru copii nu degeaba se numeşte muzică pentru copii. Cu siguranţă oamenii din spatele lor ştiu de ce şi cum să le cânte, altfel nu îmi explic cum reuşeşte micuţa mea să se binedispună ori de câte ori aude “Am o căsuţă mica, aşa şi aşa”… Iar noi… nu putem fi decât cei mai fericiţi părinţi din lume!, Diana, Miercurea Ciuc.
Exemplul personal? Am auzit cândva că nu trebuie să îţi faci griji că nu te asculta copilul, ci să îţi faci griji că vede tot ceea ce faci. Poate că pare prea mult spus, în acest context, dar mi-am dat seama de ce funcţionează ceea ce funcţionează la noi, atunci când vine vorba despre mersul cu maşina. Ce vreau să spun este că micuţul meu stă în scaun numai daca stau şi eu lângă el. I-am povestit cât de bine mă sint eu cu centurile şi cât de tare îmi place să ştiu că locul acela este doar al meu. Acum stă mândru în scaunul lui, dar cu condiţia ca şi eu să am locul meu, bine fixat. Iar atunci… îmi trag centura şi… la drum!, Oana, Bucureşti.
Mult success, mămici!
