Cat timp erau copiii la gradinita parca ma mai intelegeam cu ei. Cine stie, le-o fi fost dor de mine si mie de ei in acele ore cat stateam departe si ne acordam atentie. Acum insa, cand stam impreuna 24 de ore din 24, eu vorbesc si eu ma aud, intrucat copiii ma vad mai degraba ca pe un zgomot de fond si nu ca pe o fiinta care le comunica un lucru.
Asa ca mi-am scormonit mintea: cum sa fac sa ma auda? Mi-am adus aminte de cateva trucuri pe care le-am auzit de la altii si adesea functioneaza (desi nu intotdeauna). Daca treci si tu printr-o situatie similara uite ce te-ar putea ajuta:
1. Schimbari de ritm si tonalitate
Poate ca vorbesc intr-adevar ca un zgomot de fond - o voce care cere si cere lucruri. Si spun aceleasi cuvinte de 100 de ori, tocmai bine ca sa fie ignorate: spala-te pe maini si haide la masa, Spala-te pe maini si Haide la masa, SPALA-TE PE MAINI SI HAIDE LA MASA...
Am incercat si varianta soptit la ureche: Spala-te pe maini si haide la masa, nu s-a dus chiar imediat, dar macar ne-am distrat in loc sa ne enervam amandoi.
2. Toti pasii gandirii trebuie evidentiati
Aceasta este partea cea mai complicata: si pentru ca nu mai putem gandi secvential si pentru ca nu mai avem rabdare. Dar, sa recunoastem, nimeni si nimic nu ne preseaza si am putea sa o facem:
Spunem ce s-a intamplat: Vai, vad ca l-ai lovit pe fratele tau in cap.
Punem o intrebare: Este in regula sa il lovesti pe fratele tau in cap?
Daca spun nu, mai punem o intrebare: De ce nu este in regula sa il lovesti pe fratele tau in cap?
Daca spune da, corectam: De fapt nu este in regula sa il lovesti pe fratele tau in cap. De ce nu?
Si aici ar trebui sa il lasam pe copil sa se gandeasca, sa dea singur raspunsul.
Repararea greselii: Si acum ca ai gresit si l-ai lovit pe fratele tau in cap ce ar trebui sa faci?
La fel, il lasi sa se gandeasca. Si apoi si sa faca lucrul pe care ar trebui sa il faca, pentru a repara greseala.
3. Vorbesti la nivelul lor
Daca vrei cu adevarat sa te asculte atunci trebuie sa te asezi la nivelul lor. Altfel tu esti in lumea ta, ei sunt in lumea lor, asa ca au tot dreptul sa te ignore. Daca arati respect si nu superioritate cel mai probabil vei fi rasplatita cu aceeasi moneda.
4. Treci rapid peste orice te-a enervat
Copiii au stari de spirit scurte si cu treceri bruste de la una la alta. Acum plang, in secunda urmatoare zambesc cu toata inima. Aceasta este o arta pe care trebuie sa o stapamin si noi. Trebuie sa uitam ce a facut acum 5 minute. Am vorbit, am spus ce aveam de spus, este timpul sa stergem totul cu buretele si sa incepem iar sa ne prostim si sa zambim.
5. Dar noi ii ascultam?
Am vrea sa fim ascultati minut de minut. Si cate nu avem de spus - de la ce sa faca / ce sa nu faca pana la cum sa stea, sa vorbeasca, sa se joace, sa gandeasca, sa simta.
Si ei sunt exact la fel, in 5 minute te poti auzi strigata de 100 de ori: mama, mama, mama, mama... Avem disponibilitatea sa le respundem intotdeauna, imediat? Cel mai probabil nu. La un moment dat mai obosim si noi. Sau suntem ocupati. Dar trebuie sa le raspundem, macar cat sa le cerem sa aiba rabdare 10 minute, pana terminam X sau Y. Altfel cum ar putea invata ca trebuie sa asculte atunci cand le vorbeste cineva?
