A fi mamă casnică este o experienţă aflată la graniţa dintre împlinire şi dezamăgire. Deşi sunt o mulţime de lucruri pe lumea aceasta pe care o mamă le poate face pentru binele ei şi al familiei, atunci când nu trebuie să meargă la muncă, împlinirea aceasta vine la pachet cu frustrarea că aparent ea nu contribuie cu nimic în casă, din punct de vedere financiar, dar şi cu neîncrederea în sine, accentuată de vorbele celor din jur, cărora “le pasă” extraordinar de mult de ceea ce se petrece dincolo de gardul lor.
Eu am fost o bună periodă mamă fără serviciu şi ştiu cât de frustrant este ca o zi perfectă, care îţi începe cu micuţii jucându-se prin curte şi cu o cană de cafea cu lapte pe măsuţa din curtea casei, să se ruineze pentru că oamenii din jur alegeau să îşi dea cu părerea despre tine şi despre statutul tău de… şomeră.
Iată ce mă frustra cel mai tare să aud:
Ce faci tu toată ziua?
OK, înţeleg ce vrei să spui, dar mai bine nu o face! Nu am un job, dar – contrar credinţelor comune – nu înseamnă că sunt şi în vacanţă. Ce fac toată ziua? Păi ce să fac… caut să mă angajez.
A căuta un job care să ţi se potrivească, a-ţi pregăti CV-ul, a te pregăti pentru interviuri, a te prezenta la interviuri – toate acestea sunt activităţi destul de cunoscute de oamenii şomeri. Ştiu, tu nu ai mai făcut asta de mult timp, dar crede-mă: nu este deloc floare la ureche!
Şi mai fac ceva: sunt mamă. Am grijă în fiecare moment de copilaşi, citesc cât mai mult despre cum să le ofer educaţia potrivită, spăl rufe, calc, fac mâncare…
Şi când pun capul pe pernă, mă culc cu senzaţia că nu am făcut nimic toată ziua – din simplu motiv că eu nu primesc bani pentru munca mea.
► Citeşte şi Concediul de maternitate nu e o vacanţă de lux
Şi… eşti o mamă casnică acum?
“Nu, sunt în concediu de maternitate prelungit”. Normal că sunt o mamă casnică acum, iar faptul că tu îmi pui această întrebare nu face decât să răsuceşti cuţitul în rană. Sunt o mamă casnică, o mamă care îşi caută de lucru, o mamă care face treabă prin casă cât este ziua de lungă, o mamă care îşi creşte aproape singură copiii. Aşa că da, dacă asta te face fericit, spun tare şi răspicat: sunt o mamă casnică!
Ai încercat să te angajezi ca…?
Îţi mulţumesc foarte mult că vrei să mă ajuţi, dar trebui să ştii că am încercat tot! Tot ce se putea! Şi eu vreau să îmi găsesc un loc de muncă atât de tare pe cât spui şi tu, dar nu mă mai întreba ce am căutat, cu gândul că poate sunt o leneşă care stă toată ziua în pat, aşteptând să îi cadă jobul mult visat din cer.
Dacă vrei să mă ajuţi, întreabă-mă dacă am nevoie de ajutorul tot. Atât!
De ce îţi mai duci copiii la bunici, dacă tot stai toată ziua degeaba?
“Serios?! Ar trebui să răspund la această întrebare?” Ar trebui să pun pe listă toate treburile pe care le fac zilnic? Mai bine nu! Mai mult, dacă aş sta zilnic, 24/24 cu ai mei copiii, fără să îi duc măcar 2 zile pe săptămână la bunici, nu aş mai avea absolut deloc timp să îmi caut de muncă şi să mă prezint la interviuri.
Tu te vaiţi de oboseală? Eu ce să mai zic…
Da! Uneori – de foarte multe ori – sunt mai obosită decât atunci când mergeam la muncă. Acolo ştiam foarte bine ce am de făcut, lucram foarte structurat şi mi se permitea să iau şi pauză. A fi mamă? Maldăr de vase în chiuvetă, ligheane cu rufe care aşteaptă să fie întinse, multiple sesiune de gătit, revolte, jucării, teme… şi nu numai! Timp de sală? Pentru ce, când poate fi înlocuit cu alergatul după copii, coborâtul pe scări cu cel mic în braţe, aspiratul prin casă şi nu numai…? Şi asta pentru ca, la sfârşitul zilei, soţul să vină de la muncă obosit şi spunându-mi cât sunt de fericită că eu nu trebuie să merg la muncă…
Îmi doream foarte tare să am un job, să simt că familia se poate baza pe mine financiar, să am din nou încredere în mine, să mă simt o femeie puternică şi independentă… Îmi doream enorm, dar, Doamne, cât de greu îmi era să ascult aceste întrebări!
