Oprește-te puțin. Așază-te pe-un scaun. De ce te grăbești?
Așază-te puțin.
E greu să ne mai privim în ochi, dar eu nu știu cum altfel. Cum altfel să vorbesc cu tine, cum altfel să ți-arăt.
Ne-am certat de față cu copilul nostru și între noi s-au înălțat spărgând pământul, două ziduri. Eu nu te mai vedeam pe tine de zidul meu. Tu nu mă mai auzeai pe mine de zidul tău. Copilul nostru a trecut printre ele. S-a rostogolit ca într-un tunel, dar îi era greu. Ceva îl ținea acolo între noi, prins între ziduri.
(...)
Citește mai mult pe miculmarc.ro