Am zis că nu mai fac „politică”. Am zis că nu voi mai scrie despre dispute politice, despre manifestări, despre valize, despre dezgustul pe care îl am față de mulți dintre politicienii de azi. Am zis că mă voi rezuma la parenting, la istoriile amuzante cu fiică-mea, la viața noastră de zi cu zi. Am zis că voi scrie doar pozitiv, că și așa e plină societatea noastră de necazuri, de griji și de gri.
Deși ar trebui să scriu pentru că e nevoie, în multe cazuri, de voci care să mobilizeze oamenii, care să producă schimbări. În fine. Am zis, totuși, că îmi văd de glumițele mele. Cel puțin o perioadă.
Azi se pare că perioada aia s-a sfârșit. Chiar nu mai pot să tac. Mă umplu de nervi analizând tâmpeniile pe care le fac guvernanții de azi.
Ultima grozăvie e amânarea acordării fondurilor pentru nou-născuți, de teama depășirii deficitului bugetar. Hai să vă explic pe larg, că am nevoie să-mi vărs amarul.
Prin 2011, câțiva politicieni au avut o secundă de inteligență și au dat legea educației naționale, care conține, printre altele, o prevedere ce sprijină cu adevărat educația. Sprijină viitorul nostru, al copiilor noștri.
(...)
Citește mai mult pe taticool.eu
