Te-am rugat să vii astăzi la mine. Nu ai ezitat, cu toate că ştiam că ai pe lista de zi gătit, făcut curat, spălat rufe. Ai apărut la uşa mea cu braţele pline, la scurt după ce am închis telefonul. Ai început să scoţi din pungi toate cele necesare pentru o mâncare "ca la mama acasă" şi prima întrebare a fost: cum eşti, mama?
Cum se face că totul pare la adăpost, când eşti tu în preajmă?
Am 31 de ani şi nu puţine sunt momentele în care îmi vine să fug în braţele tale
Tu întotdeauna ştii ce să îmi spui, ca să mă simt mai bine. Eşti singura persoană din lumea aceasta care aude totul, când eu nu spun nimic, singura care vede totul, chiar şi când îi ascund.
Acum eu sunt aici, îmi pielea ta, sunt şi eu mamă şi îmi dau seama cât de greu este, dar şi de ce o faci. Uneori, am senzaţia că nimeni nu mă aude. Nimeni nu mă vede. În fiecare zi dau totul, dau mai mult şi mai mult şi mai mult se cere. Pentru că tot ceea ce fac… rămâne neobservat. Sunt zile în care soţul meu chiar spune cu voce tare că nu el are toate motivele să fie mai obosit ca mine, pentru că eu nu fac nimic toată ziua. Iar aparent, are dreptate. Când se întoarce de la muncă, în casă e dezastru, chiuveta e plină, jucăriile sunt peste tot, iar eu… eu sunt extenuată. Şi degeaba…
► Citeşte şi Viaţa de mamă: „Pentru că la sfârşitul zilei, oricum va părea că nu am făcut nimic”
Mamă, uneori am impresia că eşti singura care vede tot ceea ce fac
Eşti singura care vede că renunţ la mine pentru orice… Ştii că o fac din iubire, ştiu şi eu asta, dar uneori obosesc…
► Citeşte şi Am obosit chiar şi să spun că am obosit. Uneori, simt că maternitatea nu este pentru mine
Sunt momente în care îmi apar în minte amintiri cu tine făcând acelaşi lucru. Îmi dădeai ultima boabă de strugure, ultima clătită, ultima căpşună. Eu nu mai vreau, spuneai mereu. M-am săturat. Atunci chiar te credeam, dar acum ştiu că nu era deloc aşa. Iar acum faci la fel: ţi-am adus ţie, mamă, noi oricum nu mâncăm. Credeam pe cuvânt toate aceste lucruri, până când am devenit mamă. Acum îmi dau seama cât te-ai sacrificat pentru mine.
Zilele mele nu sunt decât despre cei din jur. Mama, mi-e… mami, am nevoie de…, mami, vreau… Seara, soţul vine de la munca şi parcă o iau de la capăt: Dă-mi… Fă-mi… Am făcut asta… mi s-a zis asta… Pe mine nu mă întreabă nimic, pentru că aparent viaţa mea e tare simplă: stat acasă şi avut grijă de copii! Ce altceva aş putea cere sau ce probleme aş avea? Se întreabă ai mei. E despre mine numai cu mine, când mă bag în pat, după ce mi-am culcat copiii. Atunci am parte de cele zice minute ale mele, în faţa unui pahar de vin, minute în care îmi pun ordine în gânduri şi mă gândesc la toate motivele pentru care ar trebui să fiu fericită.
Din păcate, asta fac şi eu cu tine, mamă. Te chem pe la mine să mă asculţi, să mă plâng, să mă întrebi, să mă ajuţi. Dar niciodată nu este despre tine! Ştiu că ai ajuns la vârsta pensionării şi pare că singura ta grijă este să trăieşti liniştită lângă casă, dar eu garantez că nu e numai despre asta. Iar de multe ori eu uit să te întreb cum mai eşti, iar tu uiţi să mi te plângi. În fapt, niciodată nu mi te vaiţi. Tu nu ai la tine decât vorbele dulci şi calde. Atât!
Tu eşti cuibul meu de siguranţă
Îmi eşti mamă. Mă faci să mă simt specială, auzită, îmi dai întotdeauna dreptate. Iar eu nu am reuşit să văd toate aceste lucruri decât acum, când pare că nu exist pentru ceilalţi ca persoană, ci doar ca mamă şi soţie. Nu am realizat asta decât acum, când sunt de aceeaşi parte de care tu ai fost toată viaţa de când sunt eu pe această lume. Şi vreau să îţi mulţumesc… Ştiu că mulţumirile mele nu au mare valoare, pe lângă ceea ce simt, dar este important pentru mine şi ştii că acum văd toate astea şi îţi spun mai sincer decât oricând că te iubesc. Îţi mulţumesc că exişti şi că faci atâtea pentru mine!
► Citeşte şi Toată lumea are nevoie de o mamă
Sursa foto: Free pik
