Mai tineti minte? Cand erati copiii va enervau parintii vostri. Vi se pareau absurzi si nedrepti. Chiar daca acum, uitandu-va in urma, realizati ca nu era asa de rau. Si, de fapt, acum voi, ca parinti, va comportati destul de asemanator cu modul in care se comportau parintii vostri. Ce se poate face ca sa nu va enervati prea tare proprii copii?
Ei bine, puteti incerca sa educati si sa ingrijiti copiii, avand in acelasi timp grija si de sentimentele lor. Si puteti face asta tratandu-i ca pe niste adulti, chiar daca sunt departe de acest stadiu. Sa va explic. Ce trebuie sa faceti este sa nu-i mai priviti de sus, condescendent. Si atunci nu veti mai face urmatoarele lucruri:
1. sa dati ordine ce par arbitrare, fara a explica de ce: 'Nu atinge aia!'
2. sa ignorati parerea celuilalt: 'Nu vrei sa mergem in parc? Nu conteaza, vom merge in parc'
3. sa folositi intrebari retorice agresive: 'Mai vezi tu pe cineva aici ca plange?'
4. sa interziceti autonomia: 'Lasa-ma pe mine sa iti pun bluza!'
5. sa impui pedepse arbitrare: 'Daca nu iti mananci supa nu te mai las sa te uiti la televizor.'
Cu totii procedam in acest fel si nici macar nu suntem constienti cum se simte de cealalta parte sa fie tratat astfel in fiecare minut. De aceea spun ca ar trebui sa ne uitam la copiii nostri ca la niste adulti. Unui adult nu indraznim sa ii facem asa ceva fiindca ne-ar parasi imediat. Dar totusi copiii nu sunt adulti, ei se bazeaza extrem de mult pe noi, chiar si pentru lucrurile foarte simple. Este adevarat, insa putem incerca sa facem urmatoarele lucruri:
Sa dam mai multe explicatii
Daca avem reguli sau cerinte trebuie sa le explicam. Aceasta este o oportunitate perfecta pentru a-l invata pe copil despre lume, despre ce este moral, despre valori, despre pericole. Si este o oportunitate si pentru noi, sa ni le mai inspectam inca o data. Se poate sa ramanem uimiti de ceea ce vom descoperi.
Sa punem intrebari
Ar trebui sa nu cadem in capcana de a crede ca stim ce este in capul copilului nostru. Pentru ca nu stim, decat daca il intrebam. Asa ca ar trebui sa punem cat mai multe intrebari si sa ascultam cu atentie. S-ar putea sa ramanem uimiti de complexitatea mintii care ni se dezvaluie.
Mai multa putere de decizie
Cum te-ai simti daca altcineva ar decide in permanenta pentru tine ce sa mananci, cum sa te imbraci, unde sa mergi? Probabil ca ingrozitor. Asa ca trebuie sa facem eforturi sa ii lasam pe copii sa decida cat mai mult in ceea ce ii priveste.
Mai multa libertate
Ne protejam cam mult copiii. Ii protejam sa nu se loveasca, le punem interdictii ca sa nu faca murdar sau sa nu strice ceva. Asa ca suntem in permanenta cu gura pe ei si nici nu ii lasam sa invete ceva din propriile greseli. Dar oare nu am putea muta linia interdictiilor un pic mai departe? Merita incercat, daca riscul este mic si daca pierderea este totusi insignifianta.
Sa le cerem ajutorul
Nu trebuie mai mult de atat, copiii sunt incantati sa ne ajute. Se vor simti importanti. Se vor simti validati. Macar pentru cateva minute nu se vor mai simti intr-o stare de dependenta fata de noi. Si, in timp, si noua ne va prinde bine ajutorul lor.
Foto: Pixabay.com
