Copiii care au o legătură emoţională strânsă cu taţii lor sunt mai puţin predispuşi să încalce legea, de-a lungul vieţii, sau să îşi abandoneze studiile. Ghidaţi de iubirea şi de atenţia taţilor, dezvoltă relaţii sănătoase cu partenerii lor, din punct de vedere afectiv şi sexual, şi ajung să profeseze în domenii foarte bine plătite. Mai mult decât atât, atunci când ating vârsta de 3 ani, copilaşii în creşterea cărora s-au implicat şi taţii au şanse mai mari să dezvolte un IQ mai ridicat decât al copiilor de aceeaşi vârstă, crescuţi doar de mame. Iar pe termen mai lung, sunt mai puţin predispuşi să sufere din cauze psihologice sau de obezitate.
„Atunci când tatăl se implică afectiv, copilul va fi mai bun”, explică Paul Amato, sociolog al Universităţii din Pennsylvania, specializat în studierea relaţiilor dintre taţi şi copiii lor. Toate cercetările arată că taţii sunt extraordinar de importanţi în dezvoltarea copilului.
Oricât de ciudat ar părea, paternitatea reprezintă un domeniu foarte larg, ce implică multiple perspective de analiză. Taţii îşi pot iubi sau răni enorm copiii. În timp ce unele concluzii sunt perfect logice – „Copiii au de suferit de pe urma divorţurilor urâte „– altele par mai de grabă desprinse din domeniul fantasticului, deşi sunt cât se poate de veritabile– „Există o relaţie de tip cauză-efect între prezenţa tatălui în viaţa copilului şi nivelul de agresivitate al comportamentului celui mic”.
„Efectul patern” este un termen umbrelă ce descrie numeroasele beneficii de care au parte copiii în creşterea cărora se implică şi taţii. „Nu este vorba despre cantitatea de timp petrecută alături de copil, ci despre calitatea lui”, susţine Amato. „A sta în faţa televizorului, 8 ore pe zi, nu este de nici un real folos copilului. Din fericire, însă, şi taţii moderni îşi doresc tot mai mult să se implice în creşterea copiilor lor”.
„În cazul nostru, nici nu s-a pus problema dacă vreau să asist la naşterea copilului meu. Întrebarea a fost: cât de aproape îmi doresc să fiu? Iar în ceea ce priveşte scutecele, asistenta mi le-a înmânat mai mult decât natural”, povesteşte sociologul.
Dar lucrurile nu au stat întotdeauna aşa. Întocmai din acest motiv, oamenii de ştiinţă şi-au propus să monitorizeze importanţa implicării tatălui în absolut fiecare stadiu de dezvoltare al copilului. Şi au început cu… sperma.
Sperma tatălui şi dezvoltarea copilului
Într-adevăr, un tată este mult mai mult decât un donator de spermă, dar asta nu însemnă să sperma nu are rolul şi locul ei binemeritate. Poate cel mai grozav şi universal „Efect patern” este întocmai informaţia genetică.
Pe lângă binecunoscutele boli ereditare pe care părinţii le pot transmite urmaşilor, putem vorbi şi despre epigeneză – ştiinţă care studiază schimbările din ADN influenţate de stilul de viaţă al purtătorului, de mediul înconjurător şi de alţi factori externi. Dacă până acum mamele erau de învinovăţit, în raport cu informaţiile genetice transmise copilului, acum progresele ştiinţifice ne dezvăluie faptul că tatăl nu este atât de “nesemnificativ” pe cât am crede, ba dimpotrivă. Sudiile arată că, în cazul bărbaţilor care consumă frecvent alcool, riscul ca urmaşii să dezvolte o dependenţă de alcool este crescut. Mai mult decât atât, dietele nesănătoaseale bărbatului influenţează în mod negativ rezultatele din perioada sarcinii. În plus, în cazul bărbaţilor stresaţi înainte de perioada de concepţie, riscul ca cel mic să vin pe lume cu un nivel ridicat de zahăr în sânge este crescut.
Dar ce înseamnă un tată implicat?
În primul rând, pentru ca un tată să fie implicat este nevoie ca el să fie acolo, să îşi facă timp pentru copilului lui, să fie acolo în zilele obişnuite şi în special la evenimentele importante din viaţa acestuia. Iar în cazul părinţilor forţaţi să trăiască departe de copil, trebuie luate în calcul celelalte opţiuni limitative. “Scrisorile, apelurile telefonice şi video – sunt modalitatăţi prin care un tată îi arată copilului că, în ciuda incapacităţii de a fi în apropierea lui, fizic, îşi doreşte să se implice şi, mai mult, este alături de el în zilele obişnuite, dar şi în cele care pentru micuţ au o semnificaţie aparte. În plus, chiar dacă banii nu pot cumpăra iubirea, cumpărarea de jucării şi de alte obiecte de care copilul are nevoie nu reprezintă o idee chiar atât de proastă pe cât ar părea, la prima vedere.”, explică Marcy Carlson, sociolog al Universităţii Wisconsin.
Dar toate cele spuse mai sus nu se reduc la ideea că simpla apropiere fizică este de ajuns – a te aşeza pe canapea şi a deschide televizorul, în preajma copilului, nu te aduce deloc mai aproape de sufletul lui. A fi implicat în creşterea copilului înseamnă să te joci cu el, să îl întrebi de fiecare dată ce simte, să te pui îi locul lui, să înţelegi că problemele lui, oricât de mici ţi se par ţie, pentru el sunt uriaşe. A fi implicat înseamnă să fii acolo pentru el, să îţi faci timp, să faci din creşterea lui o prioritate.
De ce bebeluşul şi prichindelul au nevoie de tată
►Citeşte şi Tata de fetita vs tata de baietel
Poate mulţi taţi îşi pun întrebarea asta, mai ales că reacţiile micuţilor, atunci când îşi văd taţii după mai multe zile de absenţă, este similară cu cea în care văd un căţeluş simpatic sau primesc jucărie nouă, de care se plictisesc în scurt timp. Mai mult decât atât, se întreabă ei: „de ce să fiu implicat, dacă el nici nu îşi va aminti, peste ani?”
Un studiu efectuat în anul 1991 arată că acei bebeluşi crescuţi şi îngrijiţi şi de tată prezintă, la vârsta de un an, scoruri cognitive mai ridicate decât aceia îngrijiţi doar de mamă. La fel se întâmplă şi în cazul copiilor născuţi prematur, numai că valorile sunt semnificativ mai ridicate la 3 ani.
Iar la trecerea de la bebeluşenie la copilăria timpurie, impactul prezenţei tatălui, în desfăşurarea activităţilor zilnice, este mult mai pregnant. În plus, cercetările au arăta că taţii sunt mai buni decât mamele atunci când vine vorba de predarea lecţiilor de înot – pentru că sunt mai puţin protectori.
În cartea „Chiar contează taţii?”, Paul Raeburn descrie modul în care oamenii de ştiinţă au observat că băieţii din SUA şi din Norvegia ai căror taţi au luptat în cel de-al Doilea Război Mondial, când ei încă îşi trăiau copilăria, au dezvoltat ulterior probleme în a lega relaţii sociale. Studii similare au arătat că acei copii crescuţi fără tată tindeau să fie mai puţin populari în şcoli. Iar un studiu efectuat pe 9000 de adulţi a scos la iveală faptul că moartea unui tată îi afectează pe băieţi la fel de pregnant ca un divorţ urât al părinţilor, cauzând chiar probleme de sănătate.
►Citeşte şi Trei consecinţe pe care statul împreună de “dragul copilului” le are chiar asupra celui mic
Ceea ce putem reţine este că, oricât de mic ar fi un copil, are nevoie de tatăl lui. Şi vorbim inclusiv de fete - cu toate că altele sunt motivele care stau în spatele nevoii de a avea în vieţile lor şi figura paternă.
De ce fetele au nevoie de tată
►Citeşte şi Vei fi tată de fată? Este cel mai tare lucru care putea să ți se întâmple!
Majoritatea studiilor sugerează că, atunci când vine vorba despre implicarea taţilor în vieţile copiilor, nici măcar nu contează sexul celor mici – până la pubertate. Mai departe, însă, lucrurile se schimbă: s-a constatat că adolescentele care au avut o relaţie strânsă cu tatăl îşi asumă mult mai multe riscuri sexuale.
Un tată rece, neimplicat, schimbă adesea psihologia sexuală şi mediul social al fetei sale, în moduri prin care promovează comportamente sexuale fără restricţii.
Explicaţia este bazată pe faptul că fetele învaţă de la taţii neimplicaţi că nu trebuie să aştepte nimic de la partenerul sexual, dar şi pe ideea că, în general, în familiile destrămate adolescenţii sunt mai puţin monitorizaţi de părinţi.
Atunci când vine vorba despre fete, a fi un tată implicat înseamnă să asculţi, să înveţi despre vieţile lor, să fii prezent la evenimentele importante, să oferi suport emoţional.
Sursa foto: Free pik
