Un studiu recent publicat a confirmat ceea ce intuiam şi noi – mamele sunt mult mai stresate decât taţii. Aşa că dacă ţi se pare că ţi se învârte capul de probleme în timp pe partenerul tău este relaxat şi ridică o sprânceană nemulţumită la starea ta de agitaţie să ştii că nu eşti singură, ci faci parte din marea masă a femeilor care sunt mame. Prin urmare, stresate.
Studiul a fost efectuat de Universitatea Cornell din SUA şi a cuprins 12000 de părinţi pe o perioadă de trei ani, în 2010, 2012 şi 2013. În timpul studiului părinţii au fost întrebaţi cum s-au simţit şi ce anume făceau în anumite ore la zilei, luate la întâmplare. Părinţii trebuiau să spună cât de veseli, trişti, supăraţi sau obosiţi erau şi cât de mult apreciau activitatea pe care o făceau.
Kelly Musick, coautor al studiului considera că diferenţa de percepţie a cât de greu este să fii părinte vine din tipul de interacţiune diferit pe care mamele şi taţii îl au cu copiii. În timp ce mamele se ocupă de lucruri mai puţin plăcute, cum ar fi să facă mâncare, să îi spele, bărbaţii îşi petrec timpul alături de copii jucându-se, făcând ceea ce le place.
„Mamele fac cu copiii alte lucruri decât tatii, lucruri care ştim că nu sunt foarte distractive. Să te joci cu copiii este o experienţă foarte plăcută pentru un părinte. Şi dacă compari, procentual, cât din timpul petrecut cu copiii este joacă, taţii ies în avantaj.”
În plus, mamele îşi petrec mai mult timp având grijă de copii în timp ce bărbaţii sunt ocupaţi cu alte activităţi, au mai rar încă un adult în preajma atunci când au grijă de copii, sunt mai des trezite din somn şi au mai puţin timp liber. Toate acestea îşi pun amprenta asupra stării lor de bine, de unde şi creşterea nivelului de stres.
De ce fac asta? Pentru că toată lumea aşteaptă acest lucru de la ele.
Kelly Musick propune o soluţie radicală
“Ca sociolog, mi-aş dori ca noi, că societate, să renunţăm să unele dintre presupoziţiile pe care le avem privind rolul bărbaţilor şi al femeilor. Structura socială în care trăim se află sub controlul nostru, într-o mare măsură.”
Ea este de acord că fiecare cuplu poate, individual, să discute şi să ajungă la o împărţire mai echitabilă a sarcinilor, dar nu crede că este suficient. „Ar trebui ca noi, că societate, să regândim ce aşteptăm de la mame şi ce aşteptăm de la tati.”
