În fiecare an plec cu săptămânile din țară și în fiecare an mă întorc cu și mai mare dor la mine-acasă. Poate o să ziceți că n-am toate țiglele pe casă, că alții ar pleca și mâine iar eu, când pot și am unde, revin mereu în București.
Mă întreabă lumea de la soră-mea până la cititorii care mă urmăresc de ce mai vin, de ce nu plec? La autostrăzi care leagă sute de km în ore puține pe ceas, la portocale coapte în copac, la oameni care te ajută pe stradă fără să te cunoască și la curățenia de pe stradă.
De ce nu plec? De ce mai stau?
Când am coborât anul acesta din tren, în Lisabona și m-am dus cu copiii în mall-ul de vis a vis să luăm cina mi-am umplut plămânii de miros de capitală, civilizație și ocean. Bătea briza și se lăsa răcoarea peste oraș.
Apoi, am intrat și-am văzut acele magazine portugheze frumos amenajate, luminoase și atrăgătoare în care mi-aș pierde pașii și bugetul de vacanță: Salsa cu cele mai frumoase geci de blugi, A Loja do Gato Preto cu cele mai utile obiecte pentru bucătărie, magazinele cu haine și accesorii făcute în Maroc și Brazilia, cu aer atât de atrăgător.
(...)
Citește mai mult pe mamipetocuri.ro
