Un om înţelept zicea la un moment dat ca maternitatea este cea mai bună dovadă ca somnul nu este esenţial pentru omenire. Într-adevăr, de când sunt mamă, am descoperit acest mare adevăr şi îl confirm în fiecare zi. Însă dai unei mame chiar şi 10 ore de somn pe zi şi tot epuizată va fi la apusul soarelui. De ce? Ei, bine, există o explicaţie foarte bună. De fapt, două: hipervigilența şi multi-taskingul.
Hipervigilența
Hipervigilența este acea stare de alertă în care persoană are o sensibilitate crescută la stimuli şi prezintă o intensificare a comportamentelor de detectare a potenţialelor pericole. Mamele sunt mereu extenuate pentru că fac foarte multe lucruri fizice pentru copiii lor, pentru că dorm puţin, se hrănesc prost şi pe apucate, dar mai ales pentru că sunt nonstop într-o stare care le solicită psihic enorm de mult. Dacă se urcă pe mobilă şi îşi sparge capul? Dacă se îneacă cu mâncare? Dacă se arde la aragaz? Dacă face febră mare? Dacă îl muşca căpuşa? Dacă nu se integrează la grădiniţă? Dacă nu vorbeşte până la 3 ani? Hipervigilența este o chestiune deşteaptă a naturii, care ne ajută astfel să ne protejăm puii de pericole, căci ei sunt mult prea mici şi neexperimentaţi să o facă singuri. Însă, atunci când societatea actuală te împinge la izolare emoţională prin restrângerea semnificativă a numărului de persoane care are grijă de un copil şi responsabilitatea păstrării în viaţă, creşterii şi educării acestuia cade, în majoritatea cazurilor, pe mamă, atunci hipervigilența duce la anxietate, iar anxietatea duce la extenuare.
(…)
Să te concentrezi 24 de ore din 24, 7 zile din 7, 365 de zile din 365, pe nevoile altor oameni, în acest caz pe cele ale copilului, este extrem de obositor. Desigur, viaţa unei mame nu se rezumă doar la o luptă constantă cu griji şi responsabilităţi; există şi acele momente de glorie în care nimeni şi nimic nu mai contează în universul ăsta decât zâmbetul copilului tău, acele momente în care simţi că viaţa ta are, în sfârşit, un sens şi că eşti cea mai norocoasă persoană din lume deoarece ai parte de un suflet atât de pur, de cald şi de luminos ca cel al puiului tău, care te ridică din mizeria vieţii de zi cu zi şi pentru care merită să-ţi dai şi viaţa!
(…)
Multi-taskingul
Chiar şi atunci când mamele muncesc sau se relaxează (un procent infim, dar am auzit că există şi astfel de mame într-un tărâm îndepărtat, plin de unicorni, zâne şi elfi) şi altcineva stă cu copilul, ele tot îşi fac griji cu privire la copii: unde sunt, cu cine sunt, dacă sunt bine, dacă au mâncat, dacă au dormit, dacă s-au bătut, dacă au căzut, dacă le-a apărut vreo bubă etc. Apoi, vin acasă şi au parte de griji la faţa locului: să facă puţină curăţenie, să bage o maşină de spălat, să gătească, să hrănească copiii, să-i îmbăieze, să le ofere stimulare şi alte lucruri necesare, care nu suferă amânare şi care trebuie făcute, în multe cazuri, în acelaşi timp. De cele mai multe ori, nevoite de situaţie, mamele devin adevărata maşinării SF: în timp ce mesteca în supă de pe aragaz, cauta pe internet un remediu pentru arsuri, ţin un copil plângând în braţe, repara o maşinuţă stricată a altuia şi planifica vacanţă la mare din iulie. Sau alăptează un bebeluş, în timp ce comunica soţului la telefon lista de cumpărături, modelează în plastilina cu celălalt copil, golesc o oliţă şi răspund la uşă. Cu bebeluşul de san, soţul la telefon, copilul atârnând de-un picior şi oliţa în mână. Şi ne mai mirăm de ce se răresc brusc musafirii după ce devenim mame!
(…)
Citește mai mult pe povestidemama.ro!
