Investigatii
Diagnosticul astmului se bazeaza pe istoricul bolii, examinarea fizica si teste functionale pulmonare simple, asa cum este spirometria. Diagnosticul la sugari si copiii mici este deseori foarte dificil.
Simptomele sunt asemanatoare cu cele ale altor afectiuni, cum ar fi infectia cu virusul sincitial respirator, inflamatii ale plamanului (pneumonie), sinusurilor (sinuzite) sau ale cailor aeriene mici (bronsiolite). La aceste varste spirometria este impracticabila, ceea ce face ca diagnosticul sa se faca doar pe baza simptomelor. Episoadele repetate de wheezing sunt cheia simptomatologiei la copiii astmatici. Cu toate acestea, astmul nu este afectiunea cea mai frecventa care poate cauza aceste episoade, insa daca copilul prezinta wheezing frecvent, el ar trebui investigat, mai ales daca sunt prezente si tusea si dispneea. Pentru ca medicul specialist sa poata diagnostica un copil cu astm, acesta trebuie sa verifice existenta unor factori asociati cu boala cum ar fi:
- peste 3 episoade de wheezing pe an, cu o durata mai mare de o zi si care afecteaza somnul
- parinti cu istoric de astm si dermatita atopica sau doua din urmatoarele trei simptome: wheezing care nu e asociat cu raceala, febra fanului (rinita alergica), numar mare de eozinofile (tip de celule albe sangvine prezente in numar mare in boli alergice).
La un copil de varsta mai mare, testele functionale pulmonare pot pune diagnosticul de boala astmatica si pot determina severitatea acesteia precum si existenta complicatiilor.
Aceste teste sunt:
- spirometria: este cel mai frecvent test folosit pentru diagnosticul astmului bronsic la copii; cu ajutorul ei se masoara cat de repede aerul este inspirat si expirat, in si respectiv afara din plamani si cantitatea de aer inspirata (intodusa) si expirata (eliminata) in si din plamani; acest test ii este de ajutor medicului specialist pentru a stabili daca fluxul de aer mobilizat in si din plamani este scazut din cauza inflamatiei bronhiilor si daca diametrul cailor aeriene inflamate poate reveni la normal dupa administrarea de medicamente specifice; este recomandat sa se efectueze aceasta explorare la intervale de cel putin 1-2 ani de la inceperea tratamentului astmului bronsic
- testarea modificarilor din timpul zilei cu ajutorul volumului expirator de varf (maxim) se efectueaza o data la 1 sau 2 saptamani; testul este necesar atunci cand simptomele sunt prezente frecvent, dar rezultatele spirometriei sunt normale
- bronhoscopia: utilizeaza un tub flexibil, numit bronhoscop, pentru a examina caile aeriene; uneori afectiuni ale cailor respiratorii, ca tumorile sau corpii straini pot determina simptome asemanatoare cu cele intalnite in astmul bronsic; este recomandata aceasta examinare daca wheezing-ul se aude inegal in cei doi plamani sau daca nu exista un raspuns bun la terapia antiastmatica; aceasta tehnica permite efectuarea unei biopsii (se recolteaza o parte foarte mica din peretele bronhiilor) pentru a evidentia modificarile caracteristice astmului bronsic.
Exista un nou test utilizat pentru a urmari un bolnav astmatic. El se numeste testul oxidului nitric sistemic. Se masoara valoarea oxidului nitric din aerul expirat, iar o scadere a acestei valori sugereaza ca tratamentul reduce inflamatia caracteristica bolii.
Teste pentru identificarea factorului declansator al crizei de astm bronsic
In cazul in care copilul are astm bronsic persistent si se afla sub tratament zilnic, este important ca medicul specialist sa stie daca exista o expunere la alergeni ce pot determina o reactie alergica.
Testele alergice includ:
- teste cutanate: pielea de pe spate sau de pe maini se inteapa si se introduc una sau mai multe doze mici de alergeni; se masoara gradul umflaturii si al inrosirii tegumentului la nivelul intepaturii, pentru a determina care alergen a cauzat reactia alergica; testele cutanate sunt rapide, usoare si relativ sigure, ele sunt necesare atunci cand se considera necesara administrarea de vaccinuri antialergice (imunoterapie)
- testul RAST, in care este prelevata o proba din sangele venos si testata pentru anticorpii IgE care sunt produsi ca raspuns la un anumit tip de alergie; RAST poate fi efectuat impreuna cu sau in locul testelor cutanate alergice; pentru masurarea nivelului de IgE se poate folosi si testul ELISA.
Se pot efectua si alte tipuri de teste pentru a face diferenta intre astmul bronsic si alte afectiuni cum sunt sinuzitele, polipii nazali, boala de reflux gastro-esofagian.
Diagnostic diferential
Diagnosticul diferential este o etapa de diagnostic, in care boala in cauza este deosebita de alte boli cu care are simptome, caracteristici comune. Astmul bronsic este uneori dificil de diagnosticat pentru ca simptomele variaza de la copil la copil si se schimba de-a lungul timpului la acelasi copil. Aceleasi simptome se pot regasi si in alte boli cum sunt racelile, gripa sau alte infectii virale respiratorii.
Pentru a-si da seama daca astmul bronsic sau alte boli sunt cauza simptomelor copilului, medicul foloseste urmatoarele teste:
- radiografia toracica, care determina daca cauza este de exemplu un corp strain aflat in caile aeriene
- testul transpiratiei, care masoara cantitatea de sare din sudoare, este folosit pentru a determina daca simptomele sunt produse de o boala numita fibroza chistica.
