V-am mai povestit eu despre diferențele de cultură din familia noastră. Mereu mă întreb cum o fi în familiile alea în care unul e turc, grec sau chinez, dacă diferențele sunt atât de mari între doi oameni latini, cu limba atât de asemănătoare.
Și tânjesc câteodată, când îl rog sa ducă gunoiul – pentru că, nu-i așa, la noi, bărbații duc gunoiul – chiar să ducă gunoiul, nu să se uite lung la mine ca și când îl trimit la război. Pentru că, în țara lui, femeile duc gunoiul și au grijă de casă, pe când bărbații aduc banii în casă.
Bineînțeles, înapoi primesc înzecit, dar tot mă gândesc cum ar fi eu să îi spun, în timp ce mănâncă ceva:
– Să schimbi becul afară.
Iar el să nu răspundă:
– Acuma, când mănânc?
– Nu, după ce termini. Nu am zis acum.
– Dar nu ai zis, “după ce termini”. Ai zis să schimb becul. Adică, acum să schimb becul. Adică, eu mănânc prima dată în zi, acum, iar tu vrei să mă ridic să schimb becul.
– Nu, nu acum. După ce termini.
– Păi spune așa.
De aia, dacă vi se pare că vorbesc câteodată cu prea multe detalii, măcar să știți de unde mi se trage.
Vă dați seama că discuția de mai sus poate fi subiect de ceartă pentru o săptămână, nu? Doar că, în timp, am învățat să identific barierele lingvistice, să respir profund și să văd mereu, dar mereu, partea plină a paharului – că îl iubesc de mor! Așa, programator limitat lingvistic cum e. Scuzați pleonasmul!
Buuuun. Weekendul ăsta am fost la mare. Dincolo de pozele in care zâmbeam frumos, fiasco total.
Cazarea de care m-am ocupat eu, că doar cine altcineva?, s-a dovedit a nu fi ceea ce visam să fie. Așa că, am renunțat la ea și pe la 8 seara, cine se plimba prin Năvodari căutând locuri de cazare? Bravo, ați ghicit. 2 bucăți copii care râdeau dar nu era râsul lor, după 4 ore de drum, una bucată bărbat ofuscat care citea toate numele pensiunilor, hotelurilor ca un roboțel sperând că eu voi suna la toate deodată întrebând de locuri libere, una bucată femeie in delir. Evident, nimic liber. Eu întrebam de cazare de vineri, acum, iar ei toți, îmi răspundeau – adică, de vinerea viitoare, da?
Intr-un final, am găsit un apartament liber, unde modernismul se împletea cel mai bine cu țărănismul – pe lângă niște case foarte impunătoare cu 3 Mercedesuri și Land Rover-uri în curte și camere în fiecare colț de grădină, alături de blocuri in construcție mirosind de la sute de metri a gunoi și urină.
Acuma, te mai uiți, când îți urlă copiii de foame?
Apartamentul nou nouț, atât de nouț încât prosoapele albe tronau pe un praf de câțiva cm, iar așternuturile 100% bumbac miroseau a material de raft, stătut. Eram primii chiriași. Bucurie maximă, am făcut rodajul la frigider, cuptor, centrală și canalizare. În afară că ni s-a luat curentul de două ori, o dată chiar când juca Portugalia (dacă știam cum vor juca, probabil nici nu ne mai stresam), totul a funcționat bine. Cu ocazia asta a învățat și Cris cum funcționează siguranțele de la un stâlp public. S-a întors foarte fericit din misiune.
Dimineața, am zărit peisajul. Cu greu, prin perdeaua de praf constant de la cele 6 blocuri ce se construiau într-o arie de 1000 m2. Bloc lângă bloc, balcon lângă balcon. Fără ghenă, fără aer. Mașinile alergau de zor, ridicând și mai mult praful. Nu există nici cel mai mic nivel de respect pentru oamenii care circulă ca pietoni.
Plaja – nu am cuvinte. Nu exista nisip, ci ceva care semăna cu un pietriș mai fin. Buruieni ca la bunica la țară, pe unele chiar le-am plivit că mă gâdilau prin prosop, iar din loc in loc un morman cu cutii de bere – de apreciat că se strângeau într-un singur loc. Nu există coșuri de gunoi. Eu am ieșit pe furiș, cu vreo trei saci, seara, am mers vreo 10 minute pe jos până am ajuns la o parcare mare și pe furiș, le-am aruncat în container, făcându-mă că nu am fost eu.
Și gândaci. Pe care Cris a insistat să mi-i arate ca să mă asigure, in caz că nu-mi era deja clar, că a fost cea mai proastă alegere să venim la mare.
Pentru mine, însă, faptul că Andre și Beatriz au fost extrem de incantați și s-au bucurat foarte mult de apă a fost esențial, să văd, din nou, partea umplută a paharului.
(…)
Citește mai mult pe mamipetocuri.ro!
