Să nu vă supărați pe mine, dar uneori mă-ntreb dacă mâine n-aș mai fi, oare pentru el ce-aș fi?
Ceea ce urmează e dorința mea. Așa aș vrea să îi rămân în amintire. Și de-ar fi (Doamne ajută!) să trăiesc o sută de ani, să-l am și să-l văd, la sfârșitul lor, așa aș vrea să zică:
Să spună atunci: mama mea era frumoasă. Dar nu în sensul propriu al cuvântului. Se supăra uneori atât de rău pe mine, dar tot mai găsea cumva, de undeva, un zâmbet smuls la final de ceartă să-mi arate.
Că așa era mama, era frumoasă. Și așa-s toate mamele, frumoase.
Să mai spună: mama mea era...
(...)
Citește mai mult pe miculmarc.ro
Sursa foto miculmarc.ro
