Draga parinte nevrotic din parc
Daca din intamplare dai peste aceasta scrisoare, te-as ruga urmatoarele:
Te-as ruga sa incetezi sa mai tipi la copilul tau incontinuu. Nu stiu daca esti macar constient de asta, dar tipi din momentul in care ai ajuns in parc, pana in momentul in care pleci. Mi se face fizic rau numai ca stau langa tine si te aud in permanenta tipand. Nu stiu cum rezista copilul tau care trebuie sa te auda 24 ore din 24. Probabil ca nici nu te mai aude, ca modalitate de aparare, ca sa nu ajunga la casa de nebuni. Te-ai gandit ca poate de asta nu face niciodata ce ii spui?
Te-as ruga sa nu iti mai ameninti copilul. Nu este suficient ca tipi si ii spui non stop ca iti face viata un iad, mai recurgi si la amenintari 'te bat pana iti suna apa in cap', 'nu te mai scot niciodata in parc'. Sunt multumita, este adevarat, ca nu pui in practica ceea ce spui (cel putin nu in fata mea) insa mi se strange inima cand te aud cum vorbesti. Cum ar fi sa vin eu la tine si sa iti zic "Cucoana, daca mai tipi o data langa mine, te bat pana iti suna apa in cap!"?
Te-as ruga sa nu mai stai cu orele pe banca fara sa iti urmaresti copilul daca stii ca te streseaza atat de multe lucruri. Nu de alta, dar este fara niciun folos sa tipi la el ca o isterica dupa ce a stat de doua ore sa caute rame in noroi. Tu ce ai pazit in tot acest timp, madam? Sau crezi ca prin intensitatea vocii compensezi lipsa de interes pentru copil si lenea? Trebuie sa te hotarasti - ori il lasi liber sa exploreze ori, daca nu, stai langa el, ca sa ii amintesti din timp ce are si ce nu are voie sa faca. Pe un ton normal.
Te-as ruga sa iti lasi copilul in pace, sa se joace cu cine ii face placere. Nu inteleg de ce ati venit la un loc de joaca, daca vrei sa se joace singur. Si este foarte frustrant pentru copilul tau sa ii alegi tu partenerii de joaca. Sa nu spun cat de frustrant este si pentru ceilalti copii cand le spui, rastit, fiindca altfel nu stii sa vorbesti, sa nu se mai joace cu copilul tau. Daca ai astfel de probleme bizare stai departe.
Te-as ruga si sa iti lasi copilul in pace sa se joace cum ii place. Sunt si acum uimita ca ai putut sa tipi la el o ora intreaga sa mearga pe bicicleta cand el vroia sa joace fotbal. Patima asta de a controla totul este nesanatoasa pentru tine, pentru copilul tau si, de asemenea, pentru cei din jur. Daca vrei sa controlezi ceva neaparat, controleaza-te pe tine insati. Ai suficient de lucrat in aceasta directie, incat sa fii ocupata si sa ii mai lasi si pe ceilalti sa rasufle.
Draga parinte nevrotic din parc, as vrea sa iti amintesc inca o data ca copiii nu se scoala dimineata cu ganduri malefice de a-ti face tie in ciuda. Copiii nu sunt rai, razgaiati si pusi pe tocarea nervilor tai. Ei doar vor sa isi vada de ale lor, in timp ce sunt respectati si iubiti. Cand vei reusi sa intelegi ca si celelalte fiinte au valoare proprie si nu pot fi tinute de tine intr-o lesa, atunci nervii tai nu vor mai exploda la fiecare pas. Draga parinte nevrotic din parc, cel care nu este in regula esti tu, nu copilul tau.
