Copiilor mei le este dor de bunici tot timpul. Sunt obsedați de ei în acest mod complet frumos și drăgăstos.
Unii dintre bunici locuiesc la patru ore de mers cu mașina de casa noastră, iar ceilalți bunici locuiesc la trei ore de mers cu mașina, dar în direcția opusă. Cu toții vorbim mereu despre faptul că ne-am fi dorit tare mult să locuim cu toții mai aproape, ca să ne putem vedea mai des.
Cu toate acestea, toți dintre noi facem eforturi semnificaive pentru a ne vizita în mod constant.
Cu excepția acestei perioade.
► Citește și: Nu știu alții cum sunt, dar eu am realizat că înainte de Coronavirus eram chiar fericiți
Copiii nu merg la școală și noi nu putem împacheta totul și să mergem la bunici. Acest lucru este foarte confuz pentru prichindei.
Practic, multe dintre conversațiile noastre din ultima vreme au decurs astfel:
Putem merge la bunica și la bunicul, te rooog?
Îmi pare rău, scumpo, nu putem acum. Amintește-ți că am vorbit despre virușii care se plimbă pe afară. Trebuie să stăm în casă pentru a fi în siguranță.
Și virușii când vor pleca?
Nu sunt sigură. Trebuie doar să avem răbdare și să așteptăm să plece.
De ce nu putem merge pur și simplu acum la bunica și bunicul?
► Citește și: 13 ilustrații amuzante care arată diferența dintre bunici și părinți
Am simțit că izbucnesc în lacrimi. Nu am știut ce să le spun exact. Nu am știut să le spun când își vor vedea bunicii.
Pur și simplu nu știu când se va termina toată nebunia asta.
Și, deși copiii obișnuiesc să îi sune cu videocall pe bunici pentru a rămâne în legătură cu ei în această perioadă, nu sunt obișnuiți să vorbească atât de mult cu ei la telefon, fără a-i îmbrățișa.
Chiar dacă aceasta este noua noastră normalitate, se simte ca anormalitate.
Perioadele lungi de izolare nu sunt normale.
Sărbătorile planificare și vizitele cu familia au fost anulate.
Botezuri, petreceri aniversare, masa de Paște cu familia – toate au fost anulate.
Nu știm când vom fi din nou împreună și acest lucru ne frânge inimile.
► Citește și: Nimeni nu mi-a spus cât este de minunat să-l văd pe tata devenind bunic
Copiilor le este dor să meargă în aventuri cu bunicul.
Le este dor să stea cu bunica pe canapea și să se uite la un film.
Să meargă la plimbări cu bunicul pentru a vedea rațele.
Le lipsesc mirosul chiftelelor bunicii.
Nu pot să nu mă gândesc cât de norocoși sunt copiii mei să aibă așa bunici.
Sunt atât de mândră de relația pe care o au cu bunicii lor, de cât de apropiați sunt și știu că această perioadă în care nu se întâlnesc nu va putea niciodată să îndepărteze dragostea pe care și-o poartă reciproc.
► Citește și: Bunicii bunicesc. Nu sunt bone!
