Dragi prietene,
Mi-e dor de voi.
Mă simt de parcă nu ne-am mai văzut de ani de zile. A trecut prea mult timp de când stăteam până târziu râzând până la lacrimi.
A trecut mult timp de la ultima noastră mică întâlnire sau de la un prânz pe îndelete și nu-mi amintesc când am făcut ultima dată o plimbare împreună.
Voi reveni, promit.
Primul an cu cel de-al doilea copil este o adevărată nebunie, fetelor!
Dar știți... faptul că am acești doi mici prichindei care mă iubesc este magic. Mi se topește inima când îi privesc și-mi răspund cu un zâmbet.
Trecerea de la un copil la doi a fost mai ușoară pentru mine decât trecerea de la zero la un copil. Bănuiesc că marea diferență constă în faptul că de data aceasta am scăpat de umbra depresiei postpartum.
Obișnuiam să ieșim la cină cu primul bebeluș în timp ce dormea pe scaunul ei. Mi-e dor de acele zile și îmi pare rău că nu le-am apreciat atunci pe deplin.
Cu doi copii, mâinile, inima, capul... toate sunt pline.
Este o provocare fizică – un corp sau două corpuri mititele sunt mereu atașate de corpul meu, căutând atenție, hrană și confort.
Uneori mă simt ca o super mămică, mă ocup de tot ce ține de copii. Alteori mă întreb cu ce am greșit în viața asta să particip la tantrumurile copiilor mei și mă întreb dacă as putea face duș sau măcar să ies afară singură. Mă întreb de ce alăptez toată noaptea în loc să dansez până în zori.
► Citește și: Pentru prietena mea fără copii: îți mulțumesc că ești lângă mine, când eu sunt doar mamă
Și în unele momente, găsesc brusc liniștea. Când toată lumea doarme mai mult decât mă așteptam, când mi-am înghesuit toate listele de activități cu lucruri de făcut în spațiul pe care credeam că îl am, doar pentru a descoperi spontan un timp liber.
În aceste momente secrete, ar trebui să o sun pe prietena mea cu care nu am mai vorbit de ceva timp. Și odată ce găsesc telefonul, apare piciul care mă împiedică să o apelez.
Sau aș putea să stau cu telefonul în mână, simțindu-mă vinovată de cât de mult timp a trecut fără să vorbesc cu voi.
Imi este dor de voi, prietenele mele, chiar mi-e dor. Și îmi pare rău că am dispărut temporar din viața voastră.
Încep să vad posibilitatea pentru revenirea mea în grup: un moment în care nu voi fi atât de epuizată după ora de culcare a celor mici și să pot trimite un mesaj sau să mă furișez la un cocktail cu voi sau la o cină târzie.
► Citește și: De ce voi avea întotdeauna nevoie de tine, prietena mea
Momentan sunt încă în călătoria maternală, dar abia aștept să ne reconectăm. Nu voi putea să vă povestesc prea multe despre acest an – am uitat destul de multe, având în vedere că nu am reușit să dorm prea bine – dar voi fi gata să aud despre cum a fost anul vostru.
Ne vedem în curând, prietenele mele și, mai ales, vă mulțumesc pentru răbdare.
Cu drag,
A voastră prietenă, acum mămică.
