Le spun că plec, dar mă ascund în cameră și închid ușa după mine. Mă bag în pat, îmi iau cartea de pe noptieră și mă pierd în paginile ei. Așa m-aș face nevăzută câteodată dacă aș putea…
Știi zilele alea când nu ai chef să schimbi politețuri, când cuvintelor parcă le e lene să iasă pe gură și zâmbetul zici că e plecat în vacanță? Când ești ursuză și toți și toate par să te calce pe nervi? Apoi mai sunt zile în care partea ta întunecată pur și simplu are nevoie să își facă de cap. Și zile în care nu mai ai resurse să fii diplomată cu toată lumea. Și zile în care ai nevoie să plângi. Și zile în care, deși îți iubești copiii, n-ai chef să te joci de-a părintele adult, responsabil, calm și împăciuitor.
O treime dintre noi fie ne judecăm aspru dacă ne permitem să simțim emoții ”negative”, fie încercăm să le reprimăm.
Uite, eu cred că e absolut normal să ai zile din astea. E OK să n-ai mereu chef să faci frumos la toată lumea. Oricine are zile în care emoțiile grele și mai puțin plăcute pur și simplu au nevoie să iasă la suprafață, să fie simțite și parcurse până la capăt. (...)
Citeşte mai mult pe cristinaotel.ro
